Interviu cu epigramistul, publicistul și colecționarul Mihai Cornaci – unul dintre înălțătorii și apărătorii numismaticii botoșănene
Interviu realizat de Dorina Rodu

În județul Botoșani, cred că singurul județ din România cu cea mai vastă energie creatoare, cu nenumărate personalități care și-au lăsat amprenta în domeniile în care au activat, sunt mulți oameni de cultură de la care tinerii și nu numai, ar avea multe de învățat, printre care și o mică parte din secretele numismaticii / filateliei, secrete ce ascund importante informații care țin de istoria locală, cât și de cea națională.
După cum afirma Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, așadar să citim cu luare aminte o mică parte din ceea ce ne poate învăța unul dintre înălțătorii și apărătorii numismaticii botoșănene – Mihai Cornaci.

Dorina Rodu: Mai întâi de toate vă voi ruga să ne spuneți câteva lucruri despre dvs., cine și de unde sunteți, cu ce anume vă ocupați în momentul actual?
Mihai Cornaci: Mă numesc Mihai Cornaci, sunt fiul lui Vasile și Ana Cornaci. Sunt născut în satul Coșula, pe data de 23 octombrie 1949. Copilăria mi-am petrecut-o în satul natal sub semnul Bisericii parohiale de atunci (acum devenită mănăstire), aceasta fiind ctitorie a vistiernicului Mateiaș, în timpul domniei lui Petru Rareș. Am în memorie acești ani… mergând cu bunica maternă de mână la biserica din sat. Ca preșcolar am mers la prima grădiniță din perioada Republicii Populare, 1954-1955, această grădiniță era amenajată în fostele chilii a fostei Mănăstiri, devenită mai apoi, în perioada comunistă, biserică de parohie. Ca educatoare am avut-o pe Aurica Mateias, iar în același corp de clădire (a fostei chilii), funcționa și o clasă a Școlii Generale Coșula. Sub ansamblul zidăriei cu care era înconjurată Biserica și vestigiile de acolo, care mai târziu au devenit secție a Spitalului de Psihiatrie Botoșani, am rămas cu o copilărie marcată și mai târziu am fost curios să aflu mai multe despre aceste obiective.
În momentul actual sunt pensionar cu o vechime, în cinci locuri de muncă, cuprinzând 53 de ani, 7 luni și 11 zile. În prezent sunt voluntar în Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani, încercând cu actuala conducere să ținem viu în continuare Cabinetul Numismatic din cadrul Bibliotecii. 

D.R.: Cum au fost anii copilăriei, adolescenței și unde anume ați copilărit?
Mihai Cornaci: Marcat de o perioadă nu tocmai benefică pentru satul proaspetei Republici Populare, deficitar în sensul că un anumit confort civic-educațional era marcat la perioada de atunci, cât și existențial, de exemplu, dacă nu existau bani în gospodăria părinților, primeam cinci ouă din gospodărie, le duceam la cooperativă, unde erau trecute printr-un inel de „competență”, iar pentru ele primeam 40 sau 50 de bani pe bucată (exemplar), iar din suma cuvenită primeam în schimb ceea ce îmi doream eu ca și copil, bomboane sau biscuiți, ori ce mai era pe atunci. Uneori fireasca porție de dulce era asigurată de bunica maternă prin acele cuburi de zahăr care și acelea uneori trebuiau să fie numărate.

D.R.: În anii de școală, în cei ai studenției a reușit vreun profesor să își lase amprenta asupra viitoarei dvs. cariere? Sau să vă insufle să alegeți o carieră scriitoricească sau în domeniul numismaticii?
M.C.: Fac trimitere mai întâi la distinsul profesor de istorie Aurel Dorcu, care prin competență și serioazitate a marcat conștiința unor generații de elevi, el devenind un venerabil al învățământului botoșănean, cu etichetă și manieră, ceea ce se mai regăsea și la profesorul Iacob Haler, precum și la prof. univ. Remus Cehovschi (o mare personalitate a Moldovei de altfel), acesta din urmă era poliglot, la ora lui de astronomie (o oră pe săptămână), la lucrările de control el spunea „Puteți să îmi scrieți în orice limbă vreți voi”, asta confirma calitatea lui de poliglot, de om de știință și, cumva, transferul lui de la Universitatea din Iași la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, a fost pus pe seama unor decizii politice exagerate a regimului de atunci, de prin anii 1964-1967. Cu siguranță că și cei care mi-au pus condeiul în mână au rămas în memoria mea, printre care învățătoarea Magdalena Ciupercă, iar mai târziu profesoara Zamfira Gorbănescu.

D.R.: Având în vedere că sunteți pasionat de numismatică, ne puteți spune ce anume a dat naștere acestei pasiuni?
M.C.: În fiecare din noi există un germene al cunoașterii neîmplinite. Mie mi-a fost declanșată dragostea față de numismatică încă din anii copilăriei, când fiind nepot de suflet al bunicii materne, Elena Robu, în podul casei am găsit unele monede și bancnote pe care le-am ocrotit fără să am un anume scop, doar știind că pot păstra un secret, o enigmă.Curiozitatea m-a îndemnat să le păstrez, devenindu-mi explicite și utile mai târziu, iar în același pod enigmatic, am găsit un recipient, o sticlă aparținând fabricii de bere cu aburi din Botoșani „Anton Brăileanu”. Față de acest aspect curiozitatea dominată de unele dorințe mature m-a făcut să întocmesc în fază incipientă un documentar al berăritului botoșănean, la care m-au ajutat mult informațiile din Arhivele botoșănene și cele de la Iași, unde am fost ajutat de distinsul profesor arhivist Ștefan Cervatiuc. Acest studiu-documentar, cu extrase din presa vremii și cu mărturia urmașilor proprietarilor fabricii de bere „Anton Brăileanu” de la Cișmea, l-am expus în cadrul expoziției pe care fiecare colecționar o face o dată-n viață, eu la 60 de ani am făcut la Muzeu Expoziția cu titlul „Universul Colecțiilor – Trei Generații”, incluzându-i pe fiul meu și pe nepoata mea care să ducă mai departe preocuparea și mesajul reflectat existențial al perioadei trecute.
Alt moment care mi-a pus numismatica în memorie și în preocuparea de zi cu zi (aș putea zice că atunci a crăpat păstaia), este acela că în toamna anului 1967 am văzut la directorul Școlii Generale Coșula, Niculai Călinescu, într-o vitrină unde erau expuse mai multe monede și bancnote, printre care una de cinci lei o mie opt sute optzeci, prima cu acest nominal din sistemul monetar modern (1867). Atât expunerea de pe revers și avers, respectiv efigia domnitorului Carol I, cât și revers – emblema Regatului atrăgeau atenția în mod deosebit pentru o firească stare de preocupare cognitivă ce zăcea în mine atunci. În aprecierile din numismatica românească această piesă de cinci lei (dar și celelalte care au urmat), s-a impus ca fiind cea mai frumoasă piesă românească din noul sistem monetar.

D.R.: Ce anume ați colecționat de-a lungul vremii și care sunt cele mai valoroase piese din colecția pe care o dețineți?
M.C.: Fiind declanșatoare această pasiune pentru cunoașterea și colecționarea monedelor (piese întotdeauna cu secrete), un moment important pe parcursul pasiunii mele a fost acela când am găsit la urmașa unei familii de vechi boieri moldoveni un set ornamental feminin (2 cercei, ac de păr și medalion), care includeau emisiuni ale drahmei histriene din secolul IV înainte de Hristos; primele emisiuni de acest fel de pe teritoriul patriei noastre de astăzi datează din secolul V înainte de Hristos și se deosebesc de celelalte prin gramaj și prin redarea tehnică a reversului.
Următorul moment în ceea ce privește premiera numismatică pe care îl urmărește fiecare colecționar din domeniu a fost marcat de achiziționarea întâmplătoare a unui gros moldovenesc din perioada primelor emisiuni (1377 – Petru al Mușatei).
În aceeași manieră de pasionat dăruit către Mihai Eminescu abia acum doi ani în urmă am reușit să mă bucur, să achiziționez cu o sumă destul de consistentă prima Medalie bătută pentru Poetul Național în anul 1889, deci încă din timpul vieții lui. Fiind unifață și cu un gabarit redus, chiar dacă este din argint; o mai bună cunoaștere a acestei emisiuni s-a efectuat în ultimele 3-4 decenii de către specialiști, fiind evidențiate mai multe emisiuni sub același an.

D.R.: Există anumite obiecte pe care ați dori să le aveți în colecția dvs., dar nu ați reușit încă să le obțineți? Dacă da, care sunt acestea?
M.C.: În calitate de colecționar de monede am avut ca prioritate întregirea sub un tot unitar al emisiunilor monetare moderne de la 1867 – la zi. În acest interval editorial sunt piese de mare raritate la care colecționarii de rând doar râvnesc. Aici mă refer la probele monetare, la emisiunile din aur, la emisiunile aniversative făcute de Banca Națională în tiraje mici și deosebit de scumpe, dacă avem în vedere că sunt făcute din aur de cea mai bună calitate. Mesajul aniversativ al unor astfel de emisiuni este transmis și prin emisiunile din Argint și din Bronz, mai accesibile publicului, pe care în parte le-am putut achiziționa spre satisfacerea unei firești pasiuni. Banalele piese de 1 ban de la 1883 și de la 1888, care au fost emise în anii respectivi în tiraj limitat de 50 sau 100 de exemplare și care au fost aurite în măsură să corespundă înmânării lor ca mărțișor la Balul Casei Regale. Aceste piese le vedem doar în fotografii și foarte rar într-o colecție particulară, mai curând în colecția Bibliotecii Cabinetului Numismatic al Academiei, sub coordonarea cercetătorului profesorului specializat Viorel Petac, președintele Societății Numismatice Române.
O altă preocupare constantă și mereu la zi este acoperirea cu exemplare din emisiunile medalistice dedicate lui Eminescu pe plan național, aniversative, comemorative sau de eveniment. Cât privește preocuparea de bun român pasionat este și întregirea colecției de bancnote, una dintre marile rarități este biletul de cinci mii de lei, din seria Comandamentului Armatei Roșii a URSS-ului, în perioada de ocupație a N-E Moldovei din 1944 (la fel este o piesă de vis).
Tot la capitolul colecționar de bancnote ne lipsesc Biletele Ipotecare, emise de către Ministerul Finanțelor, în data de 12 iunie 1877, tipărite în atelierele Băncii Franței. Acestea au fost emise în nominaluri de: 5, 10, 20, 50, 100, 500 de lei. Ele au fost emise cu o garanție a statului, printr-o ipotecă asupra unor proprietăți imobile a statului. Retragerea lor a avut loc mai târziu, după ce în 1880 lua ființă la 17 aprilie Banca Națională a României. După acest moment Biletelor Ipotecare li s-a aplicat un supratipar, care avea ca lozincă „Banca Națională a României – 9 septembrie 1880”. Această emisiune, a biletelor ipotecare, ne lipsește nouă din colecție, dar în același timp suntem satisfăcuți că o altă emisiune emisă de Ministerul Finanțelor în trei valori nominale (10 – aceasta prin dimensiunea ei limitată corespunzător valorii nominale este semnalată în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mici bancnotă din lume, cu precizarea că eu personal nu am o confirmare oficială privind această apreciere; 25, 50 de bani), emise în iunie 1917, când România era în parte ocupată, iar Guvernul, Parlamentul și celelalte instituții ale statului erau mutate la Iași. 

D.R.: Când a fost înființată Secția Botoșani a Societății Numismatice Române? Ne puteți relata câte ceva despre istoria acestei Secții?
M.C.: Secția Botoșani a Societății Numismatice Române a fost aprobată ca și constituire în ședința din mai 1982 a Societății Numismatice Române. A fost pusă în practică, constituită la Botoșani în septembrie 1982.
De la înființare (10 membrii obligatoriu) până în decembrie 1990 activitatea Secției a fost marcată de activități expoziționale, științifice (al IV-lea Simpozion Național de Numismatică – mai 1987), cursuri de numismatică susținute de specialișt din acel timp, de la Arhivele Naționale și de la Banca Națională. În această perioadă când numărul membrilor a crescut până la 96 (activi + tineret), activitatea noastră de colecționari s-a răsfrânt și asupra medalisticii și insignografiei. Astfel, în acest interval am organizat mai multe expoziții de medalistică dedicate momentelor aniversare naționale, precum și Expoziția Botoșăneană de insigne „Salonul de toamnă al colecționarilor de insigne din Botoșani” (trei ediții). De mare importanță a fost Expoziția și Simpozionul dedicate lui George Enescu, Cetății traco-getice de la Stâncești și Semicentenarului Nicolae Iorga (1990), la care a participat și secretarul particular al savantului, prof. univ. Dan Smântânescu. În cadrul sesiunii de comunicări a evenimentului, profesorul universitar Dan Smântânescu – secretarul particular al savantului Nicolae Iorga, a îndemnat autoritățile locale și implicarea asistenței în ridicarea unei statui monument de for public vizual prin grandoarea lui la fel ca dimensiunea științifică a savantului.
Un alt moment deosebit din activitatea de la Botoșani a fost celebrarea centenarului Societății Numismaticii Române, în anul 2003, eveniment desfășurat în Sala de Conferință a Băncii Naționale; activul Secției Numismaticii Botoșani, fiind reprezentată de Mihai Urigiuc – președintele Secției Botoșani și de subsemnatul – Secretar al Secției Botoșani, la acel moment au participat și doamna profesor Dana Petraru de la Direcția de Cultură a Județului Botoșani și doamna Lucia Pârvan – directorul Muzeului Județean Botoșani.

D.R.: Din punctul dvs. de vedere, care credeți că sunt cele mai importante piese numismatice de pe teritoriul județului Botoșani?
M.C.: Printre cele mai importante piese numismatice de pe teritoriul județului Botoșani se numără: groșii moldovenești, jumătățile de groși, dublii groși, monedele de trei groși și în timpul a doi domnitori au fost dinarii, după moneda statului Ungar de atunci. Acestea sunt importante pentru existența noastră ca județ. Tot la fel de importante sunt Tezaurele monetare care s-au găsit cu ocazia unor cercetări arheologice sau întâmplător și care, credem noi, că ar putea să aibă o mai mare vizibilitate în vitrinele Muzeului Județean Botoșani după reabilitarea lui confirmând circulația monetară și de schimb cu celelalte regiuni geografice ale României de azi sau cu popoarele din vecinătatea medievală a teritoariului nostru. Un rol important îl are complexul de activități de promovare a valorii siturilor arheologice cu toate bogățiile lor, ca urmare a multiplelor cercetări din ultimele decenii. 

D.R.: Ce demersuri credeți că ar trebui să se facă în Botoșani pentru a susține și promova numismatica / filatelia? Ce nu s-a făcut încă și poate fi făcut pentru această ramură a istoriei?
M.C.: Un proiect de o mare importanță pentru județul Botoșani a fost Muzeul Monedei la Botoșani, care urma să existe separat sau în cadrul complexului general cultural propus spre aprobare și finanțare, care urma să adăpostească Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” cu semne de expunere a cărții și spații corespunzătoare activităților adiacente după norme ergonomice de bibliotecă. Dar din păcate acest proiect nu a mai fost implementat din varii motive.
Secția Numismatică Botoșani cât și Asociația Filateliștilor din Botoșani au avut sedii în spațiul central al orașului, prin autoritatea și competența Consiliului Județean și Primăria Municipiului Botoșani. Dar de 20-25 de ani nu mai există un sediu anume pentru aceste două entități: Secția Numismatică Botoșani cât și Asociația Filateliștilor din Botoșani. Un gest de înțelegere a fost făcut de Consiliul Județean Botoșani prin contribuția proprie fiind montate două lozinci indicând sediul celor două, Secția Numismatică și Asociația Filateliștilor Botoșani, aceste două lozinci fiind dezvelite chiar în prezența președintelui Consiliului Județului Botoșan. În opinia mea un gest bun, dar cam mic. Așadar, acum cele două, Secția de Numismatică și Asociația Filateliștilor, se găsesc în Sediul Cabinetului de Numismatică și Filatelia a Bibliotecii Județene.
De curând la un eveniment cultural din Dorohoi și anume lansarea cărții Bibliotecile Dorohoiului, omul de cultură Elena Condrei a făcut propunerea ca în cadrul Bibliotecii Municipale Dorohoi să ia ființă un cabinet de Numismatică și Filatelie asemănător celui de la Botoșani. Propunerea a fost susținută de primarul Dorohoiului prin eliberarea unui sediu pentru această locație, urmând a se comanda mobilierul de specialitate, iar piesele din conținutul vitrinelor vor fi oferite tot prin donație din partea unor oameni de cultură botoșăneni.

D.R.: Care sunt cele mai ample și mai importante expoziții de numismatică la care ați participat? 
M.C.: În calitate de colecționar Eminescu am participat de două ori pe an (15 ianuarie – 15 iunie) la Salonul Național Eminescu organizat de Gruparea Colecționarilor de Insigne și Medalii „Mihai Eminescu” a Societății Numismatice Române, eveniment desfășurat în fiecare an la Sala Expoziții Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului.
O altă manifestare, de la Iași, a cincea ediție a Simpozionului Național de Medalistică „Victor Antăluță”, ocazie în care am sărbătorit și cei 50 de ani de existență ai Secției Iași a Societății Numismatice Române, precum și desfășurarea celei de-a XIV-a ediții a Congresului Național ACIR. Au mai fost Simpozioane Naționale organizate de Muzeul din Vaslui, dar la care a participat Ioan Siminiceanu, președintele Secției Numismatice Botoșani.
Expoziții au mai fost organizate în unele ediții din cadrul Premiilor „Teiul de Aur” și „Teiul de Argint” organizate de Elena Condrei, directorul Editurii Geea Botoșani (2002-2023). Alte expoziții importante la care am participat au fost cea din luna ianuarie de la Chișinău, marcând 25 de ani de colaborare fructuoasă între Asociația Filateliștilor Botoșani și Asociația Colecționarilor din Republica Moldova, unde, în cadrul expoziției, au expus colecționarii botoșăneni: Chiricheș Coriolan – președintele A.F. Botoșani, Ersilia Iacob – directorul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu” Botoșani, Gheorghe Bocan (col.r.), dar și elevii: Alexia Cornaci și Iacob Alexandru. În aceeași manieră am participat la Expoziția Internațională „Centenarul primei expoziții filatelice din Timișoara”.
Câteva simpozioane la care am participat sunt Simpozionul Internațional de Numismatică „Împreună într-o Europă Unită”, Brașov, în luna septembrie a anului 2011. Prezența activă la: Congresul Internațional de Numismatică „Moneda unește națiunile”, care a avut loc la Brașov, la data 18-21 octombrie 2012; la al XXX-lea Simpozion Național de Numismatică „Eminescu și Brașovul”, care a avut loc la 19-22 octombrie 2013; al II-lea Congres Internațional de Numismatică „Ștefan cel Mare și Sfânt și Brașovul”, ce a avut loc la data de 19-20 septembrie 2014; al III-lea Congres Internațional de Numismatică din România „Regalitatea în România”, acesta a avut loc în perioada 9-11 iunie, 2016; al IV-lea Congres Internațional de Numismatică „100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918”, care a avut loc la Brașov, în perioada 10-15 octombrie 2018. Pentru toate evenimentele mai sus enumerate au avut o participare activă ca expozanți sau comunicatori în cadrul Simpozionului, membrii secției Numismatice Botoșani și ai AF Botoșani: Coriolan Chiricheș, Ioan Simicianu și subsemnatul.

D.R.: De-a lungul vremii, care au fost cei mai importanți colecționari botoșăneni?
M.C.: Printre cei mai importanți colecționari, dacă ar fi să ne referim la partea filatelică îi evidențiem pe: Christian Malhasovici, botoșănean aflat în conducerea Societății Filatelice Române; armeanul Grigore Goilav, colecționar tradițional; iar din perioada mai recentă îi evidențiem pe profesorul Emilian Bujoreanu – președintele primului Cerc Filatelic „Mihai Eminescu” Botoșani; economistul Mihai Urigiuc – colecționar enciclopedist – primul președinte al Secției Numismatice Botoșani; profesorul Ștefan Nicolau [(col. (r.)] – cu diverse pasiuni caracterizat de un spirit organizatoric deosebit – fost președinte al Asociației Filateliștilor din județul Botoșani; ing. Gheorghe Luțuc – fost președinte al AF Botoșani; Coriolan Chiricheș – actualul președinte al AF Botoșani (potențial expozant), membru al juriilor categoria I; ing. Iosub Nicolae – cercetător eminescolog; profesor Ersilia Iacob – expozantă de rang național; student Samuel Pascariu – dotat cu multiple abilități de redactarea a materialelor filatelice specifice ș.a.

D.R.: Care a fost ultima expoziție la care ați participat și cum a fost aceasta apreciată?
M.C.: Am participat la Salonul Național „Mihai Eminescu”, organizat la data de 7-8 ianuarie 2023, unde au fost expuse selectiv de către organizatorul principal dl. Mihai Costin (cu cea mai dimensionată colecție Eminescu). În cadrul desfășurării evenimentului botoșănenii Elena Condrei și subsemnatul au fost primii beneficiari a noului premiu național „Mihai Eminescu – un Simbol al Națiunii Române”. Au avut o participare activă ca expozanți sau comunicatori în cadrul Simpozionului, membrii secției Numismatice Botoșani și ai AF Botoșani: Coriolan Chiricheș, Ioan Simicianu și subsemnatul.

D.R.: În perioada imediat următoare, sunt evenimente la care urmează să participați? Dacă da, ne puteți da câteva detalii?
M.C.: Există o disponibilă dorință de participare la orice eveniment filatelic sau numismatic în situația când ele se vor consuma pe baza unui program accesibil nouă (de competență), printre cele cu desfășurare constantă așteptăm participarea la a VI-a ediție a Simpozionului Național de Medalistică „Victor Antăluță” de la Iași, care se va desfășura în vara anului 2024.
Iar în perioada următoare, la data de 11 noiembrie, vom participa la evenimentul de Înmânare a Medaliilor Omagiale unor scriitori botoșăneni de ieri și de azi. Această acțiune va avea loc în salsa Expoziției Muzeale „Scriitori și publiciști botoșăneni”, în Centrul Istoric al orașului Botoșani.
Acest eveniment este inițiat prin Cabinetul de Numismatică și Filatelie al Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”, de doamna Cristina Cornaci, din București, responsabilă și cu finanțarea și finalizarea proiectului. De altfel, gestul dumneaei este justificat afectiv și prin apartenența ei la plaiul botoșănean, marcat de constelația personalităților locului care întregesc sfera culturală românească.

D.R.: Iar acum, la finalul acestui interviu, în câteva cuvinte, din punctul dvs. de vedere, cum ați descrie filatelia / numismatica botoșăneană după anul 2000?
M.C.: În umbra… față de perioada anterioară, este din păcate în umbră.
Preocuparea, pasiunea mai există doar prin tenacitatea și devotamentul unora în cauză și care sunt din ce în ce mai puțini. Preocuparea noastră ar fi să vizeze tânăra generație prin proiecte adaptabile, să li se insufle tinerilor dragostea față de acest domeniu după ce cu toții vor constata că acestea sunt pline de informații utile nouă. La fel cred că trebuie promovate în continuare publicațiile de specialitate pe lângă cele existente: Buletin Informativ al Grupării Colecționarilor „Mihai Eminescu din Botoșani; Philatelica.ro (publicație de specialitate a AF Botoșani împreună cu Colecționarii din Republica Moldova); Jurnal Insignografic (revistă editată de Asociația Colecționarilor de insigne din România); Acta Moldaviae Septentrionalis (revista Muzeului Județean Botoșani), unde redactorul șef, prof.dr. Dan Prodan face loc articolelor de competență despre istoria națională și locală, reieșite din preocupările noastre din cele două domenii.

Articol publicat în: mesagerul de nord.ro; Interviu cu epigramistul, publicistul și colecționarul Mihai Cornaci – unul dintre înălțătorii și apărătorii numi

Foto: FBk