Volum de o sensibilitate lirică aparte SCAUNUL HARULUI începe cu un moto din Noul Testament: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul Harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să Fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:16 După cum remarca Mariana Zavati Garder, în Oglinda Literară, nr. 38, februarie 2005, p.13: „ În lumea noastră glogalizată, unde multe sunt percepute ca o clonare de idei şi fapte şi unde şcolile înalte oferă cursuri CREATIVE WRITING, din când în când îţi face prezenţa câte un scriitor autentic, un talent înnăscut şi care aduce varietate în literatura contemporană. Titina Nica Ţene este o astfel de scriitoare”. Primul poem al volumului numit sugestiv Scaunul Harului, cuprinde versuri străbătute de un fior metafizic, în care simţim bucuria renaşterii întru creaţie: „ O altă primăvară vine,/Îmi înfloresc cuvinte-n gură,/ şi cad tristeţile din mine/ ca florile de pe răsură.” Tematica poetică este variată. Pornind de la bucuria lucrurilor simple (precum în poemul cu acelaşi nume), se merge înspre gravitatea meditaţiei poetice: „Cu fiecare zi murim câte puţin,/ dar de asta nu avem habar,/ ne străduim din ce în ce mai mult/ să strângem de-ale gurii în hambar.”(Cu fiecare zi murim câte puţin….) Poemul ,,A plecat măicuţa…” se înrudeşte cu lirica regretatului poet Grigore Vieru: „A plecat măicuţa, casa e pustie,/poarta e legată cu un lanţ de fier,/în grădină-s singuri butucii de vie/ cumpăna fântânii scârţie de ger.” În poemul Înveşnicire satul ne apare ca matcă a spiritualităţii româneşti: „Trebuie să mă-ntorc în satul meu/ cum se-ntorc păsările călătoare,/ m-aşteaptă acolo Dumnezeu/ speranţă pe o aripă de zare.” Întoarcerea în sat este percepută de autoare ca o întoarcere „către izvoare” cum ar spune marele poet şi filosof Lucian Blaga: „ Am să mă întorc în sat curând/ unde mă aşteaptă maica bună/ la lumina stelei, licărind, / toarcem amintirea, ca pe lână.” Versuri precum: „ În cimitir, la părinţi,/ leam spus şi lor ce mă doare/ şi, aşa, ca un răspuns,/ teiul sfânt m-a nins cu floare” din poemul Întoarcere ne duc cu gândul la o poezie.