Rădăcini și aripi, Larisa Teodora DUMITRAȘ. Botoșani: Agata, 2025

Cartea de poezii ,,Rădăcini și aripi”, semnată de Larisa Teodora Dumitraș, nu tulbură cititorul, mai lesne îl clarifică și îl așează în spațiul normal al neliniștilor interioare cu accente profunde și introspective, care reflectă călătoria personală de la naivitate și timiditate la autodezvoltare și împăcare interioară. Autoarea descrie tranziția de la o ființă nesigură la o persoană puternică, formată prin lecțiile vieții și interacțiunile cu diverse tipologii de oameni. E o explorare a recunoștinței pentru experiențele trăite, inclusiv cele dureroase, și relevă cum aceste experiențe au modelat-o în omul înțelept de astăzi. În același timp, autoarea subliniază importanța liniștii interioare, care devine un scut împotriva agitației și negativității externe. În loc să caute validarea sau să ia în seamă opiniile celorlalți, alege să își protejeze pacea interioară și să își trăiască adevărul cu integritate, fără să mai simtă nevoia de a-și justifica alegerile. Pe ansamblu, prin conținutul acestei cărți, se transmite un mesaj de maturitate și înțelepciune, evidențiind valoarea energiei personale și importanța de a o canaliza spre dezvoltarea personală, în loc de a răspunde criticilor celor din jur. Liniștea interioară și împăcarea cu sine sunt portretizate ca semne clare ale maturizării și înțelegerii profunde a propriei valori și a drumului personal, pe care-l parcurge.
*
Poemele, alcătuite din versuri rimate și ritm bine definit, conferindu-le o melodicitate aparte (Puterea cuvântului...) sau care amplifică impactul emoțional (Coroana egoului, .Ce crezi despre tine, Celui ce spune ,,Că sunt doar cuvinte” etc.), au un ton reflexiv, meditativ și, chiar, tragic uneori, subliniind importanța atenției comportamentului față de cei din jurul nostru și vorbelor rostite, care pot genera și accentua conflicte dintre Ego și Iubire. Pentru aceasta, metaforele și simbolurile sunt folosite fără zgârcenia, pentru a întări și da valoare mesajului poetic al acestui volum de debut al autoarei, Rădăcini și aripi.
Așadar, Cuvântul este prezentat ca o piatră de hotar, un dar divin și un har tainic, simbolizând importanța sa fundamentală în existența umană; Egoul, ca un strigăt puternic și dominator, simbolizând forța distrugătoare a mândriei și a vanității; Dragostea, o tăcere a iubirii, care contrastează cu strigătul egoului, subliniind fragilitatea și delicatețea sentimentelor autentice; Gheața, metaforă pe care o regăsim în multe versuri, ilustrează duritatea și răceala vorbelor aspre, care pot distruge legături calde; Umbra, sugerează pierderea esenței și goliciunea sufletului în absența iubirii, evocând imagini de negativitate și suferință; cuvântul „rostit cu grijă” este comparat cu Lumina, simbolizând claritate, speranță și alinare; Zări și Lumânări, „Pot să fac” deschide zări (oportunități), iar „nu pot” stinge lumânări (speranțe), evidențiind efectul direct al cuvintelor asupra destinului nostru. Cititorul, după parcursul firesc al acestei cărți, va putea să descopere că adevărata valoare nu stă în mândrie și dominare, ci în dragoste și compasiune, deoarece aici sunt aduse, prin frumoasele și inteligentele versuri, în prim-plan ideea că Eul-mândru poate duce la distrugerea a ceea ce este frumos și valoros în viață, în timp ce Iubirea, chiar și atunci când tace, are o putere regenerativă și transformatoare.

• Ion Istrate,
  Agata
  Botoșani, 22 Ian. 2025