Poem selectat din volumul de poezii în pregătire pentru publicare ”Rădăcini și aripi”, Larisa Teodora DUMITRAȘ, Editura Agata-2025

Cuvântul, piatră de hotar,
Un dar divin, un tainic har,
Din gânduri naște Univers,
Și-n lume poartă-al vieții mers.

Rostit cu grijă, e lumină,
Hrănește inimi, ne alină,
Dar spus în grabă, cu venin,
Adună umbre și suspin.

Un “pot să fac” deschide zări;
Un “nu pot” stinge lumânări;
Un “mulțumesc” ridică stări;
Iar “nu contezi” lasă-ntristări.

Cuvântul scrie, pas cu pas,
Destinul nostru neîntors,
De-ai spus cu ură, poartă chin,
De-ai spus cu drag, devine vin.

Să-alegem fraze ce inspiră,
Să fie graiul o oglindă,
Ce-aruncă raze peste drum,
Și lasă pace în album.

Cuvinte-alese, pline, vii
Ne pot clădi sau pot zdrobi,
Vorbește drept, cu suflet bun.
Și-n viață vei vedea minuni.