Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

Profesorul de mâine va fi un algoritm iar elevul îl va prefera pe acesta

Profesorul de mâine va fi un algoritm iar elevul îl va prefera pe acesta
Autor: prof. Dragoş Huţuleac

Sistemul educațional a fost întotdeauna conservator din fire. Lent în schimbare, greu adaptabil, obișnuit cu rutina și cu manualul tipărit. Dar în ultimii ani, odată cu dezvoltarea exponențială a inteligenței artificiale, s-a deschis o fereastră spre o realitate greu de contestat: profesorul, așa cum îl știm, va deveni irelevant. Nu inutil, dar irelevant în sensul clasic, în sensul funcțional. Adică nu va mai fi indispensabil actului educaţional. Iar în învăţământ, asta schimbă tot.


  • Inteligența artificială nu mai este doar o mașină care oferă răspunsuri. E o entitate digitală care învață, care se adaptează, care are deja capacitatea de a crea conținut educațional personalizat, calibrat pe profilul fiecărui elev. Ea nu obosește, nu se plictisește, nu judecă, nu ironizează, nu are preferințe și nici nu ridică tonul. Iar când o faci parte a unui sistem educațional coerent, capabil să o integreze în mod real, devine profesorul ideal: are răbdare infinită, empatie simulată, dar eficientă și o capacitate de reacție care, în ciuda aparențelor, învinge detașat un cadru didactic uman limitat de program, stare de spirit sau convingeri personale.
  • Ce va însemna, în practică, acest lucru? Înseamnă că elevii vor învăța în ritmul propriu, cu explicații reluate de oricâte ori e nevoie, adaptate stilului lor cognitiv. Înseamnă că Inteligenţa Artificială va putea interpreta nu doar răspunsurile scrise, ci și stările emoționale ale elevului, oferindu-i motivație, încurajare și corecţie, fără a-l frustra. Va fi o educație „centrată pe elev” în cel mai pur sens, nu doar ca ideal pedagogic, ci ca realitate zilnică, accesibilă oricui are un dispozitiv și o conexiune.
  • Mai mult, discursul educativ al Inteligenţei Artificiale va fi, inevitabil, asertiv: fără sarcasm, fără reproș, fără tensiuni inutile. Va oferi corecții fără umilință, feedback fără critică destructivă, ghidaj fără ton autoritar. Pe scurt, manipulează pozitiv. Îți arată drumul corect fără să te pună la zid, fără să te facă să te simți slab sau prost. Elevul va ajunge unde trebuie pentru că se va simți înțeles și în siguranță, nu pentru că i s-a pus o notă în fața clasei.
  • La asta se adaugă accesul nelimitat și instantaneu la toată cunoașterea umană. Inteligența artificială nu uită lecții, nu încurcă concepte, nu confundă evenimente istorice. Poate compara, sintetiza și contextualiza informațiile într-un mod în care nici cel mai bine pregătit profesor n-ar putea-o face în timp real, pentru fiecare elev în parte.
  • Așadar, ce va mai însemna „a fi profesor” peste zece ani?
  • Cel mult, va însemna a fi un curator de sens, un ghid de umanitate, un antrenor emoțional. Profesorul nu va mai „prezenta lecția”, ci va însoți elevul în procesul de învățare, va ajuta la decodificarea valorilor, la formarea discernământului moral, la conversațiile despre bine și rău, despre alegeri și consecințe. Dar nu va mai fi sursă de informație. Nici autoritate unică. Va deveni, în cel mai bun caz, o prezență umană valoroasă, dar nu esențială.
  • Unii vor protesta. Vor spune că nimeni nu poate înlocui căldura unei relații omenești, intuiția didactică, vibrația unui profesor care „știe” să motiveze. E adevărat, doar că, în acest moment, un număr foarte mic de profesori chiar mai funcționează în această paradigmă. Cei mai mulți livrează conținut, corectează lucrări, aplică sancțiuni. Or, toate acestea vor fi oricum mai bine făcute de Inteligenţa artificială.
  • Adevărul este că, în mod ironic, tocmai sistemul pe care l-am conservat cu înverșunare va fi cel care va fi spulberat de progresul pe care l-am ignorat. Iar cei care vor supraviețui în el nu vor fi cei mai buni „transmițători de informație”, ci cei mai buni constructori de sens și caractere.
  • Educația viitorului nu va mai avea catalog, nici catedră, nici clopoțel. Va avea profiluri, ritmuri personalizate, emoții recunoscute și respectate digital, iar profesorul, dacă vrea să rămână în peisaj, va trebui să se reinventeze radical: nu ca „predicator”, ci ca partener de drum.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania