Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

MIHAI MAXIM, Fiul Vornicenilor care a cucerit lumea otomană

Mihai Maxim (9 noiembrie 1943, Vorniceni, Botoșani — 2 august 2017, București)

Din satul Vorniceni al Botoșanilor, de unde pleacă atâtea destine moldovenești cu rădăcini adânci în pământul Moldovei, s-a ridicat la jumătatea veacului trecut un băiat de țărani care avea să devină, cu timpul, cel mai important turcolog român al epocii sale. Mihai Maxim s-a născut la 9 noiembrie 1943 în Vorniceni, județul Botoșani, și a urmat cursurile liceale la Iași la prestigiosul Liceu-Internat „C. Negruzzi”, unde i-a oferit temelia, iar setea de cunoaștere l-a dus departe, mai departe decât și-ar fi putut imagina un fiu al Vornicenilor.


Povestea intrării sale în lumea turcologiei a început printr-o propunere surprinzătoare, când, în 1962, profesorul Dumitru Berlescu l-a chemat și l-a întrebat dacă vrea o specializare în „Imperiul Roman”. „Nu, dragă, nu e vorba de Imperiul Roman, ci Otoman”, i-a spus profesorul. Brusc, tânărul student s-a pomenit cu o altă perspectivă. Și ce perspectivă a fost![1] (stiri.botoșani.ro) Din 1963 a primit o bursă pentru a se specializa în domeniul studiilor orientale în Uniunea Sovietică. Și-a continuat studiile inițial la Facultatea de Studii Orientale a Universității din Baku, Azerbaidjan, apoi la Universitatea „Lomonosov” din Moscova, unde s-a specializat în osmanistică cu Ana S. Tveritinova. A absolvit în 1968 cu magna cum laude, cu o teză despre relațiile româno-otomane.

O carieră clădită pe adevăr din studiul arhivelor

Din 1968 a îmbrățișat cariera didactică la Facultatea de Istorie a Universității din București, unde a urcat toate treptele ierarhiei academice: asistent titular (1976), lector universitar (1978), conferențiar (1990) și profesor (1993). Paralel cu catedra, în perioada 1969–1972 a urmat un stagiu de cercetare în Turcia, sub îndrumarea profesorului Halil Inalcik, care i-a devenit mentor pe viață.
Locul său favorit în lume nu era o sală de conferințe sau un amfiteatru universitar, ci masa de lucru din Sala de Studiu a Arhivelor Otomane din Istanbul. Profesori americani și japonezi veneau la masa lui, strategic poziționată în sala de studiu, să-l consulte asupra citirii unor documente otomane. Era o autoritate vie, consultată în timp real, nu doar citată în bibliografii.[2]

Fondator al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir”

Lucrările lui Mihai Maxim se disting prin numărul și diversitatea lor, de la studii în reviste și volume colective la culegeri de documente și monografii, dintre care cea mai cunoscută rămâne Țările Române și Înalta Poartă. Cadrul juridic al relațiilor româno-otomane în Evul Mediu (București, Editura Enciclopedică, 1993). În bibliotecile de specialitate se găsesc peste 100 de cărți care îl au ca autor, coautor sau coordonator. Dar poate mai importantă decât opera scrisă a fost școala pe care a creat-o. În calitate de cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universității din București din 1968 până în 2011, Mihai Maxim a pregătit o nouă generație de otomaniști, precum Naci Pienaru, numismatul Eugen Nicolae, Anca Popescu, Viorel Panaite, Adrian Tertecel sau Claudiu Turcitu. A fost coordonator științific pentru numeroși doctoranzi din România, Italia, Japonia, Turcia și Iran. Profesor emerit al Facultății de Istorie a Universității din București, director al Centrului de Studii Turce, director fondator al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul și membru de onoare al Academiei Turce de Istorie — titlurile se înșiruie impresionant, dar el le trata cu detașare senină.

„Domnule Profesor”, singurul apelativ care conta

În ciuda diverselor titluri academice și diplomatice pe care le-a avut de-a lungul vieții, Mihai Maxim a solicitat întotdeauna tuturor să i se adreseze cu formula „Domnul Profesor”, considerând că funcțiile vin și trec, dar vocația de profesor este pe viață: „Cer colaboratorilor mei să nu îmi spună domnul director, ci domnul profesor, pentru că asta este ceea ce am iubit cel mai mult, ce rămâne stabil și ceea ce contează.”
Despre sensul adânc al meseriei sale vorbea cu o claritate dezarmantă: dacă ar fi să-și reia viața de la capăt, ar alege fără nicio ezitare același drum — aceeași aventură pasionantă, dureros de frumoasă, a cercetării științifice și a catedrei universitare, pentru că nimic nu se compară cu bucuria unei noi descoperiri, fie în domeniul ideilor, fie al documentelor, fie al sufletelor tinere, doritoare de nou, de puritate, de perfecțiune.

Mihai Maxim s-a stins din viață pe 2 august 2017, la 73 de ani, lăsând în urmă o operă monumentală și o generație de cercetători formați după chipul și asemănarea sa intelectuală. Cum scria prof. dr. Bogdan Murgescu în 2004, și cum rămâne valabil și astăzi: „Sunt savanți a căror viață se confundă cu opera scrisă pe care o lasă posterității. Alți învățați strălucesc mai mult prin înrâurirea pe care o exercită asupra colegilor lor de diverse generații, stimulează vocații și fac școală. Mai rare sunt situațiile când una și aceeași persoană se evidențiază în egală măsură pe ambele planuri. Profesorul Mihai Maxim este unul dintre aceste cazuri fericite.”

Din Vornicenii Botoșanilor până la arhivele Istanbulului — o viață întreagă pusă în slujba Adevărului, cu demnitatea omului care știa că meseria sa, bine făcută, este cel mai frumos dar pe care îl poți lăsa lumii.

Bibliografie:
1.BEJENARU, I. Turcologul vornicenean Mihai Maxim, evocat de prof. dr. Ioan Murariu, într-o corespondență, Botoșani: Revista Luceafărul, 23.04.2013; https://luceafarul.net/turcologul-vornicenean-mihai-maxim-evocat-de-prof-dr-ioan-murariu-intr-o-corespondenta;
2.ISTRATE. I. La Vorniceni, Gena centenarului vieții. Adela Maxim, mama ilustrului om de știință Mihai Maxim, Botoșani: Revista Luceafărul, 20.07.2022. https://luceafarul.net/la-vorniceni-gena-centenarului-vietii-adela-maxim-mama-ilustrului-om-de-stiinta-mihai-maxim;
3.RODU, D. Interviu Istoriografic – Literar cu Dan  PRODAN, Botoșani: Revista Luceafărul, 27.04.2021, https://luceafarul.net/interviu-istoriografic-literar-cu-dan-prodan;
4.VASILE, E. (Merenciuc). Interviu IN MEMORIAM! Prof. univ.dr. BOGDAN MURGESCU, prorectorul Universității București, omagiindu-l pe regretatul istoric turcolog  Mihai Maxim,  la împlinirea a patru ani de la trecerea în neființă a acestuia, Botoșani: Revista Luceafărul, 9.08.2021. https://luceafarul.net/interviu-in-memoriam-prof-univ-dr-bogdan-murgescu-prorectorul-universitatii-bucuresti-omagiindu-l-pe-regretatul-istoric-turcolog-mihai-maxim-la-implinirea-a-patru-ani-de-la-trecerea

Note:
[1] (stiri.botoșani.ro);
[2] Realitatea Plus (realitatea.net).



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.842 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania