O  MONOGRAFIE  GEOGRAFICĂ  A  JUDEŢULUI  BOTOŞANI

 Cu scopul declarat de a răspunde la multe întrebări ce s-au pus şi se vor pune cu privire la vasta tematică acoperită de geografia judeţului Botoşani, renumitul profesor Mihai Poclid, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Botoşani, propune spaţiului cultural-ştiinţific al zonei o lucrare de referinţă: „Judeţul Botoşani în 2013 – monografie geografică” ( Editura „Taida”, Iaşi, 2013, 607 p.).

            Volumul se deschide cu o pertinentă prefaţă a universitarului sucevean (el însuşi botoşănean), lector univ. dr. Dumitru  Mihăilă care ţine să precizeze că „Încă de la începuturile sale, lucrarea domnului prof. Poclid Mihai este pusă sub auspiciul unei datorii incontestabile a autorului faţă de ţinuturile natale, acesta ridicând la rangul de sacralitate cunoaşterea şi popularizarea cadrului geografic şi istorico-social al meleagurilor pe care au călcat Eminescu, Enescu, Luchian, Iorga…, care şi în prezent păstrează încă tainele unor vremuri trecute”.

Sentimentul transpare  încă din „Argumentul” pus de autor ca o declaraţie de suflet pentru spaţiul „de sub Bucovină”, aliniindu-se astfel  unor cunoscute personalităţi geografice locale  precum Artur Gorovei, Tiberiu Crudu, Victor Tufescu sau Gheorghe Slavic, în demersul lor  de a pune în faţa cititorilor  preocupaţi de probleme de geografie un admirabil material de documentare. De  aceea autorul ţine să precizeze: „Fără a avea pretenţia că am urmărit un anume „stil” în scris, şi mai ales pentru că o monografie se adresează tuturor categoriilor de cititori, am folosit un limbaj accesibil, am evitat, pe cât posibil, folosirea exagerată a arhaismelor şi neologismelor. Volumul poate constitui „sursă de informare” pentru oricine doreşte să aibă cunoştinţe despre acest teritoriu; poate fi „material bibliografic” pentru cadrele didactice, care doresc să întocmească „opţionale” despre cunoaşterea orizontului local; poate fi consultată de autorităţile locale (primării, consilii locale, orăşeneşti, judeţene) pentru diverse date în întocmirea unor studii de dezvoltare”.

            „Cuvântul înainte” aparţine  membrilor colectivului de conducere al Filialei Botoşani a Societăţii de Geografie din România care, supervizând lucrarea cu ochii specialiştilor, descoperă că: „Volumul aduce noi descoperiri documentare, noi interpretări, deosebite de cele ce au fost scrise până acum, aduce un plus, în sprijinirea unor afirmaţii, privind vechimea locuirii acestor teritorii. Insistă în a susţine prezenţa şi organizarea administrativ – teritorială a „valahilor” din Moldova de nord-est, într-un „cnezat”, cu reşedinţa la Fundul Herţei, pornind de la o succesiune de informaţii: 1247, menţiunea unui voievod valah, printre voievozii ruteni, întâlniţi în drum spre curtea Hanului, de misionarul franciscan Giovanni da Pian del Carpine; 1276 – 1277, ştirea din cronica lui Thomas Tuscus, despre un război între români şi, probabil, ruteni;  1325, menţiunea valahilor,  alături de ruteni şi lituanieni, printre popoarele vecine care dau ajutor polonilor, potrivit cronicii lui Dlugosz.  Sunt multe argumente noi, în favoarea existenţei unui principat, sau voievodat deosebit, şi mai vechi, în partea de miazănoapte a Moldovei. Este încă un argument în favoarea tezei, că acest voievodat, este mai vechi, decât descălecatul din Maramureş, şi că a fost integrat mai târziu, în hotarele principatului unificat al Moldovei”.

            Structurată pe cinci capitole ( „Capitolul introductiv”(I), „Condiţii naturale şi social istorice (II), „Elemente de geografie istorică. Vechimea populării” (III), „Aspecte privind populaţia judeţului” (IV) şi „Economie. Învăţământ: Cultură. Sport. Turism”(V) ), la care se adaugă opisul cu anexe, abrevierile, bibliografia selectivă şi imagini şi hărţi ce privesc  cadrul natural, e de remarcat calitatea şi originalitatea efortului de interpretare a materialului documentar, acurateţea şi disciplina cercetării şi modul cum sunt organizate demonstraţiile.

Profesorul Mihai Poclid, prin lucrarea  despre care discutăm, propune un exerciţiu de onestitate interpretativă atât de necesar spaţiului cultural românesc.

Lucian Manole