Gheorghe Gheorghiu s-a născut la 1 ianuarie 1954, în orașul Stalin, regiunea cu același nume (astăzi, orașul Brașov, județul omonim). Este un apreciat cântăreț, compozitor și textier de muzică folk. A fost căsătorit de două ori și are o fiică. A absolvit Școala de Muzică din Brașov și și-a început cariera la Cenaclul „Astra” din municipiu (1965), perioadă în care a făcut parte din grupul rock Guernica. A fost membru al Cenaclului „Flacăra” (1975-1980) și al Serbărilor „Scânteii Tineretului” (1980-1985). A susținut peste 5.000 de concerte și a efectuat sute de turnee în România, Israel, Germania, Austria, Belgia, Italia, Canada și S.U.A. A înființat fundația culturală care îi poartă numele (1993) și studioul de înregistrări „Spirit Studio Production” (1993). A organizat, în fiecare vară, pe plaja complexului „Perla Venusului” din stațiunea Venus, Festivalul „Bucuriile vacanței” și Radio Distracția (din 1998). A editat 17 albume și apare pe mai multe compilații. A fost invitat în numeroase emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A primit zeci de premii, diplome și medalii, precum și titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Brașov (2013) și al orașului Lehliu-Gară, județul Călărași (2014).

 Gheorghe Gheorghiu (compoziții, versuri, voce și chitară) este un cunoscut și îndrăgit cantautor, care s-a făcut remarcat prin melodicitatea pieselor și prin mesajul direct al textelor sale. Despre Cenaclul Flacăra, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 3 octombrie 2005, de la domiciliul său din București.

– Te salut, Gheorghe Gheorghiu!

– Te salut și eu!

– Cum ai ajuns în Cenaclul „Flacăra”?

– Am fost remarcat în 1975, când am luat Marele Premiu al Festivalului Național de Muzică Folk de la Pitești, și așa am fost invitat la Festivalul de toamnă al Cenaclului Flacăra, care a avut loc, în același an, la Teatrul Ion Creangă din București, unde am cântat în toate cele șapte zile; acolo, am rămas până în 1980, când am trecut la Serbările Scînteii Tineretului.

– Ce a însemnat cenaclul pentru tine?

– Scena aceea a fost rampa mea de lansare, care mi-a schimbat total destinul. Acolo, m-am realizat ca artist; am cântat câteva piese bune și, împreună cu colegii mei, am ridicat în picioare sălile de spectacole sau de sport și, ulterior, stadioanele.

– Ce a reprezentat această manifestare, în general?

– Pentru perioada aceea, a fost un fenomen – unul măreț, divin chiar. Mulți îmi spun, și acum, că, pe atunci, nu aveau nimic altceva comparabil și, când auzeau ce se întâmplă în spectacolele acelea, unde toată lumea cânta cu toată lumea și se spuneau și adevăruri dure la adresa regimului, publicul era fascinat. Nicăieri nu era ca acolo, iar, pentru a umple sălile și stadioanele, nici nu era nevoie de afișe; când ajungeam într-o localitate – fie sat sau oraș –, toți veneau ca la Mecca. A fost cea mai mare scenă a țării pentru tinerele talente și chiar pentru artiștii consacrați și, totodată, o supapă de refulare a oamenilor încorsetați de restricții și privațiuni.

– Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte și pentru cântecele tale!

– Și eu îți mulțumesc!

 Florin Bălănescu