Cititorul este obișnuit cu epistolarul dintre poeți (scriitori), în general cu scrisorile de iubire ale creatorului literar către muza sau iubita sa. Sunt arhicunoscute scrisorile lui Mihai Eminescu către Veronica Micle, dar, mai nou, și cu epistolele înflăcărate de dragoste ale lui Lucian Blaga, la maturitatea deplină, către amanta sa, o doctoriță stomatolog din Cluj, Elena Daniello, scoase la lumină de prof. dr. Ilie Rad. Dar, iată că de câțiva ani poetul clujean Dumitru Cerna ne-a obișnuit cu o suma de volume de epistole lirice, rodul corespondenței bogate cu poetul Marcel Mureșeanu. Interesant că acest epistolar nu este epic, ci liric. ”Vinovatul” epistolarului inedit fiind poetul Dumitru Cerna, care a reușit cu acribie de cercetător științific, parcă moștenită de la istoricul Mircea Popa, să cuprindă în coperțile unei cărți duelul liric cu Marcel Mureșeanu, poate cel mai important poet român în viață. La cei 85 de ani, poetul Marcel Mureșeanu surprinde cu vigoarea sa lirică, dar și cu prospețimea unor versuri atinse de înțelepciune fără să-și piardă prospețimea începutului tinereții din anii debutului de acum 60 de ani. Marcel Mureșeanu este un maestru al reînnoirii limbajului și mesajului liric, care poate face invidios orice poet român la maturitate. Deși de câțiva ani octogenar, Marcel Mureșeanu incită prin reinventarea poeziei sale într-un stil edulcurat de o genialitate înțelepțită. „A patra carte a lui Marcel. Despre puținul care a mai rămas. Poeme dedicate. O carte gândită și alcătuită de Dumitru Cerna” a văzut lumina tiparului la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca și reprezintă o formă nouă de prezentarea a epistolarului în literatura română. Volumul este un agregat liric conturat și fermecător ca o metaforă provocatoare. Dumitru Cerna în ”Notă asupra ediției” ne avertizează de la început ca să știm și să înțelegem că ”Mircea Eliade numește prieteniile adevărate, cele de cursă lungă, „căsătorii spirituale”. După 30 de ani, eu cred că prietenia noastră încă se află la stadiul de „logodnă spirituală”, căci amândoi suntem capricioși și, trecuți de-o vârstă cum ne aflăm, pretențioși pentru o „căsătorie”, fie ea și spirituală. Și-apoi, suntem încă la începutul acelei prietenii de cursă lungă. Mai este mult timp pe care Dumnezeu ni l-a rezervat amândurora. Nu ne grăbim. La mulți ani, Marcel Mureșeanu, și iartă-ți prietenul care adesea îți greșește ca un puști ludic, care știe că este prețuit! Până când? Nu vom ști niciodată! Iată-ne, așadar, sub semnul lui 85, pe care eu îl consider, de data aceasta, al norocului, iată, spuneam, și al patrulea volum din seria Cartea lui Marcel, începută în anul 2013, este pe cale a se finaliza, ceea ce mă încurajează să cred că ea va continua. Proiectul îmi aparține, numai că el nu putea fi realizat dacă nu existau poemele trimise ale lui Marcel Mureșeanu.” Volumul este o dedicație a celui care a întocmit-o și un semn de prietenie literară.

Cartea este și un ”autodenunț” literar al poetului Dumitru Cerna privind inițiativa epistolarului liric. Poeziile surprinse în carte sunt reflexive și melancolice, atinse de aripa vârstei vulturului, care zboară maiestuos asupra căldărilor Carpaților, ca să vadă și să înțeleagă tot, dar de la o distanță suficientă a percepe panoramic lumea și poezia. ”Poemele sunt ordonate după data trecută în manuscris, ne avertizează Dumitru Cerna în nota ediției. Sunt publicate epistole lirice (poezii) mai vechi ale lui Marcel Mureșeanu de la sfârșitul anilor `60 sau din 1978, fapt ce dovedește că maestrul era conștient de pasiunea de arhivar liric al poetului Dumitru Cerna. Pe lângă ”nota ediției” Dumitru Cerna publică o succintă ”în loc de prefață”, în care ne avertizează: ”Conform lui Seneca, în prietenie dispare monstrul din noi”. ”Prefața” continuă cu poemul ”Asinul”, în care Dumitru Cerna face o mărturisire: ”de ce ți-am ascuns Doamne de ce nu ți-am spus/că pe spinarea mea albă adânc îngândurat au lăcrimat Iisus”. Volumul se deschide cu ”Poeme dedicate ale lui Marcel Mureșeanu” în care maestrul se joacă cu ucenicul într-o incitantă suită lirică ludică: ”Fiind vrednic rimagiu, iată, m-am așezat să-ți scriu/și să-ngenunchez o floare/în micuța mea scrisoare!/Să i-ai aminte, Cerno, către vară,/să alergăm prin lanul/de secară” (Cluj-N. 3 aprilie 2023). Aceste săltărețe epistole lirice continuă într-un joc ludic optimist: ”O, Cerno, Prădători-s pe-aproape?/Vino să ne ascundem sub pleoape!…” (Cluj-N., 8 mai 2023). Ludicul e spart de două poeme ale maestrului Marcel Mureșeanu din 1968 și 1978, care sunt adevărate capodopere ale reflexivului și melancolicului. ”Târziu, când se trezesc nemuritorii, câinii cerești adună iarăși norii.” (Hotel Lido, București, 20 noiembrie, 1978). Volumul episolar se încheie cu o Addenda ce cuprinde ””Cele patru poeme însoțitoare ale lui Dumitru Cerna”. Poemele poartă pecetea stilului grav nostalgic-reflexiv al poetului Dumitru Cerna, cu inflexiuni gramaticale și stilistice dobrogene, așa cum ne-a obinuit. Atât poeziile, cât și ”notele explicative” de la sfârșit au o tristețe ce țin de casabila clipă și de perenitatea sfâșietoare a tristeții. De altfel și titlurile ne duc cu gândul la o dramă grecească: ”Sfâșierea”, ”Întemeiere”, ”Vals”, ”Închipuirea lui Ioan”. Cele patru poeme sunt de referință pentru opera lirică a lui Dumitru Cerna, iar poezia ”Întoarcerea lui Ioan” poate fi interpretată de critica literară ca o capodoperă neo-clasică prin prozodie, deși poetul se folosește de un limbaj înnoitor, aproape de provocare: ”Ioan ne aștepta primenit toamna se-mbujorase cu ruj/ am urcat în mașină și-am plecat cu el împreună la Cluj…”(Închipuirea lui Ioan). Avem o conexiune intimistă cu o poezie care renaște eliadian fantasticul prin liric. E o formă originară și originală a poetului de a reîmprospăta limba și mesajul, cu ardoarea unui scormonitor și vrrăjitor de cuvinte. „A patra carte a lui Marcel. Despre puținul care a mai rămas. Poeme dedicate. O carte gândită și alcătuită de Dumitru Cerna” este o interprindere lirică originială în istoria literaturii române, un autentic tezaur arhivistic al poeziei contemporane, pentru colecționarii de azi și criticii literari de mâine.

Ionuț Țene