Acad. MIHAI CIMPOI – două academii românești

La Botoșani, lansarea enciclopediei  ,,Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic”

Întors acasă, de la cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie “Mihai Eminescu”, care, în organizarea Fundaţiei Culturale “Lumina” şi a Centrului Cultural “Nichita Stănescu” Mehedinţi, a avut loc la Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Băile Herculane, în zilele de 14 si 15 ianuarie 2013  ”, joi, 17 ianuarie 2013, ora 17. Botoşani, am participat ca invitat la Sala de marmoră a teatrului oraşului, la lansarea cărții ,,Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic”, autor Acad. Mihai Cimpoi. În aceeaşi zi, Domnia sa fusese declarat Cetăţean de Onoare al localităţii Ipoteşti, Botoşani ca şi, recent, bunul dumnealui prieten, Acad. Nicolae Dabija, prezent la manifestare.

De remarcat, ca întotdeauna, prelegerea scriitoarei Dr. în filologie Lucia Olaru Nenati, menţionată în carte la capitolul eminescologilor, cu o excelentă prezentare pe marginea dicţionarului enciclopedic şi poziţia tranşant exprimată a prof. Ion Cozmei de la Suceava, cu un expozeu bine documentat despre cauza românilor de peste Prut. Impresionant cuvântul musafirilor presărat cu multe informaţii inedite, punctări de probleme prioritare pentru basarabeni şi pentru cei de aici- “Dvs. aţi pierdut o provincie istorică, noi am pierdut o ţară!”, “Botoşaniul cu Ipoteştii, capitală culturală a Europei”– sau picături de umor ale academicienilor de la Chişinău- “Ziariştii prezintă trunchieri în loc de evenimente şi păreri personale în loc de argumente”, ”Mă întorc din România, iar unii scriu că am fost în străinătate”– oameni de cultură de excepţie şi mari patrioţi.

Deşi nu am fost puţini, mulţi dintre cei a căror prezenţă ar fi fost necesară, în primul rând, elevi şi studenţi, apoi dintre cei care au oarecare tangenţă cu viaţa literară și culturală a Botoșanilor, au lipsit din motive numai de ei ştiute. Iar de noi, doar bănuite. Pentru că am găsit într-un articol vădit tendenţios al unuia dintre aceştia referiri şi precizări asupra diferenţelor majore dintre termenii de operă autentică şi compilaţie care i se pot aplica unei lucrări, cu umor, în replică, aş readuce şi eu pe tapet binecunoscuta reţetă de succes a fostei URSS care nu ar fi ajuns niciodată o mare putere dacă nu i s-ar fi declarat război de către o Germanie care se considera infailibilă. La o altă scară, într-un alambicat perpetuum cu dus-întors, povestea se repetă în cele mai mici amănunte sub ochii noştri în lumea literară.  Până la urmă, orice încercare de dictatură prin cenzură, constrângeri, măsuri abuzive, discreditări şi discriminări se prăbuşeşte în negurile istoriei. După câte vedem, unii nu par convinşi, totuşi. S-ar fi meritat ca sala de conferinţe să fie arhiplină pentru că erau multe de ascultat, de aprofundat şi de învăţat chiar şi de către cei care îi cunoşteau îndeaproape pe preadistinşii vorbitori. «In patria natus non est propheta vocatus» -. Speranţele de ceva mai bine, propun să le lăsăm pentru viitor… Îmi închei scrierea curentă cu un «drept pentru care semnez» şi eu, aidoma unui mai sus pomenit confrate maramureşean într-ale scrisului …

D.M.GAFTONEANU