Cu 88 pe pieptul onorabil, LA MULȚI ANI cu sănătate și-n frumusețe, Domnule profesor GHEORGHE BURAC, alături de devotata și venerabila Doamnă, VALENTINA !

Astăzi, 10 februarie, ziua Sf. mc. Valentina, sunt alături de iluștrii pedagogi români, Valentina și Gheorghe Burac !
Născut la 10 febr. 1936, profesorul, publicistul și monografistul Gheorghe BURAC aparține țarinei Vlăsineşti, Botoşani.  Profesorul Gheorghe BURAC  simte și acum căldura colbului din ulițele satului și nu și-a uitat obiceiul pe când se hrănea cu cruditățile poamelor şi prospețimea laptelui provenit din iarba fragedă şi curată a luncilor şi ponoarelor nealterate de nesăbuinţe.

În lungile mele convorbiri cu preţuitul OM, Gheorghe Burac, cu persistenţă îl provocam să-mi lămurească: ,,Ce înseamnă dragostea de sat? Cum poate fi descoperită această misterioasă legătură cu ŢARINA? Ce înseamnă pentru Domnia sa POARTA ŢARINEI sau GARDUL ŢARINEI?… sintagme ale căror sensuri le cunosc de la părinţii mei şi bătrânii satului unde m-am născut, Vorniceni, nu departe de acest frumos şi adolat sat, Vlăsineşti. Dacă nici pământul, nici apele, nici izvoarele, nici satul, nici vieţuitoarele, nici oamenii, toatea astea nu sunt mai frumoase decât în altă parte de ce totuşi nu s-a desprins de ele? Pentru că tot timpul i-a fost dor să nu se afle printre străini. I-a fost DOR permanent de Colbul uliţelor satului, de Mugetul turmelor de vaci şi oi de pe Şesurile mănoase ale satului, de Cântatul cocoșilor din zorii zilei, de Poamele ogoarelor, de Obiceiurile bătrânilor, de Fluierul ciobanilor, de Hora satului, de Cumătrie, Nuntă şi Priveghi, de Steaua şi Irozii din Ajunul Crăciunului, de Căiuţi, Capre, Urşi şi de Benzile lui Gruia şi Novac, de Agheasma Bobotezei, de Făclia de Paşte, de Sânziene, de Hramul Adormirii Maicii Domnului, de Sipetele şi Cărţile vechi, de simbolul Răscoalei (1907) – Ion Simion Trufin, învăţătorul -, de Amintirea şi Omagierea eroilor, de tot ce e înăuntrul Gardului Ţarinei! Şi nu oricine rămâne aici, odată ce a trecut Poarta Ţarinei!  În Vlăsinești, satul său iubit, încă din fragedă copilărie, nonogenarul Gheorghe Burac şi-a găsit rostul şi şansa unui ,,modus vivendi”, care, la rându-i, a fost şi şansa comunităţii de a-şi contura şi afirma identitatea, preocupare atât de importantă şi necesară unui popor, fapt confirmat de istorie în diferite conjucturi geopolitice. Profesorul Gheorghe Burac nu a obosit şi nu a vrut să-şi risipească timpul altfel decât pentru împlinirea acestui crez, de luminare a satului său, a întreagii comunităţi a Vlăsineştilor, pentru a descoperi, afirma şi proteja componentele de identitate rurală în contextul unui proces rapid de globalizare: rădăcinile strămoşilor, localizare spaţială, structura populaţiei, cultura-obiceiurile, condiţiile şi dezvoltare economică, problemele sociale de confruntat, şcoala şi starea de sănătatea publică. În tot acest efort stau mărturie scrierile monografice şi autobiografice, iniţierea şi organizarea unor evenimente culturale, un demers ce implică schimbări şi revalorizări a ceea ce este tradițional, dezirabil și important, pentru a susţine identitatea unei comunităţi specifică zonei din Valea Başeului.  Satele se pierd şi odată cu ele se prăfuiesc, cu un colb nociv, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti. De aceea e necesar să preţuim pe acei care se îngrijesc să descopere, să valorifice şi să conserve valorile tradiţionale. Ca perspectivist, Gheorghe Burac, prin munca de o viață, contribui relevant la conturarea profilului identitar al satului românesc contemporan. Și de aici, putem spune că Domnia sa este un luminător al satelor cărora îi aparţine, iar luminatorii țarinei strămoşeşti au fost şi vor rămâne modele de aplicaţii în sistemul de educaţie şi instruire ale generaţiilor tinere.
___

Citare: ISTRATE, I. Perspectivism: Marcăm stejarii. Gheorghe Burac, seva din rădăcinile gliei strămoșești. – Botoșani : Revista Luceafărul (www.luceafarul.net), Anul 14, Nr. 168/30 Ian. 2023.