ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 24 Febr. 2018
Autor: Dorin RODU
Cenaclul DinOgor
Articol suport: Oglinda de Onoare a revistei Luceafărul din febr. 2018
Publicat: 26 Febr. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Spirala virtuții ancestrale – Gheorghe Burac

 „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.” – Sufletul Satului, Lucian Blaga

Omul sfințește locul, zicala care i se potrivește ca o mănușă ilustrului publicist și profesor Gheorghe Burac.
Născut la 10 februarie 1936, în comuna Vlăsinești, jud. Botoșani, iubitorul gliei și al plaiurilor botoșănene, Gheorghe Burac, a pus bazele unor lucrări prin care a contemplat și elogiat importanța tradițiilor și locurilor natale, pentru a nu se așterne praful uitării peste ele și pentru ca solemnitatea lor să nu se piardă în negura timpului. Printre operele semnate de „luminătorul țarinei strămoșești” regăsim monografii, memorii și publicistică precum: Comuna Vlăsinești: Vlăsinești – Sârbi – Miron Costin vol. I (Editura Agata, Botoșani, 2005) și vol. II Comuna Vlăsinești: Vlăsinești – Sârbi – Miron Costin: Dăinuiri etno-folclorice (Editura Agata, Botoșani, 2007); Lumini ce nu se sting (Editura Agata, Botoșani, 2012); „…Și așa mai departe” (Editura Agata, Botoșani, 2014); Raportul de seară (Editura Agata, Botoșani, 2015); Nunta de Aur la Vlăsinești ( coord. Gheorghe Burac în colab. cu: Lucian Trufin, Andrei Bouariu, Alexandru Boaru, Lora Cîrligeanu, Mircea Calancea; Editura Agata, Botoșani, 2017) etc.

„Satele se pierd și odată cu ele se prăfuiesc, cu un colb nociv, obiceiurile și tradițiile strămoșești. De aceea e nevoie să prețuim pe acei care se apleacă să descopere, să valorifice și să conserve valorile tradiționale. Comuna Vlăsinești este printre puținele din Moldova care, cu consecvență, organizează manifestări periodice, preluate din vechea tradiție, pentru a celebra valorile culturale și spirituale”[1], acest fapt se datorează și iubitorului patrie – Gheorghe Burac, care știind că veșnicia s-a născut la sat a abordat un gen literar ce presupune o muncă minuțioasă, prin care a asigurat un loc de cinste în veșnicie a tradițiilor, obiceiurilor, locului său natal, dar și acelor locuri prin care a poposit de-a lungul vremii. „Acest gen literar, spre deosebire de alte genuri, se înscrie printre cele mai complexe preocupări literare care presupune, în primul rând, multă pasiune, o muncă asiduuă şi o experienţă bogată în domeniu, de care d-l Burac nu duce lipsă. […] Pe lângă calităţile enumerate, presupune însă, în plus, şi multă inspiraţie şi mai ales harul perspicacităţii de a strânge şi selecta datele necesare şi de a reproduce apoi, cât mai fidel posibil, imaginile senzoriale dobândite, ideile şi stările afective dintr-un trecut când evenimentele trăite au fost întipărite şi păstrate la nivelul memoriei logice.”[2]

La Vlăsinești, Gheorghe Burac, împletindu-și energia și talentul într-o frumoasă spirală a virtuții prin care sângele Domniei Sale se amestecă cu vigoarea și seva secretate de plaiurile străvechi din Valea Bașeului, și-a consacrat munca și iubirea față de țară și, în special, față de plaiurile străbune și față de strămoși, consolidând tradiția valoroasă a înaintașilor și îmbogățind-o prin contribuțiile sale culturale. „Personalitate în adevăratul sens al cuvântului, profesorul Gheorghe Burac a servit cu devotament învăţământul, cultura, participând la întreaga viaţă economico- socială, formativă, a localităţii în care s-a născut, dar şi acolo unde a fost trimis.”[3].

Profesorul Gh. Burac prin învățăturile transmise următoarelor generații și publicistul Gh. Burac prin condeierea operelor sale, sunt două jumătăți ce s-au contopit într-un întreg în spirala virtuții ancestrale ce dăinuie astăzi prin OMUL Gheorghe Burac, o personalitate făurită din rădăcinile strămoșilor și un caracter puternic modelat de viață (cu toate evenimentele sale, bune sau rele) și de iubirea nestăvilită pentru plaiurile natale.

[1] Ion Istrate: Marcăm stejarii – Gheorghe Burac, seva din rădăcinile gliei strămoșești, Editura Arena Cărții, Botoșani – 2016, pag. 23;
[2] Neculai-Virgil Sandu: Gheorghe Burac fără ,,sincopă”, în scrieri; articol publicat în Revista Luceafărul.net, 2015;
[3] Mihai Matei: Cartea unui monograf, pedagog de excepție – Gheorghe Burac: ,,Raportul de seară”; articol publicat în Revista Luceafărul.net, 2015