Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ACTA  MOLDAVIAE  SEPTENTRIONALIS,  XVI,  2017

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 25 Apr. 2018
Recenzie de Prof. Dr. Dan  PRODAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 25 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

ACTA  MOLDAVIAE  SEPTENTRIONALIS,  XVI,  2017

 

AMS, XVI, 2017, Editura Quadrat, Botoșani, 478 p., se înscrie deja într-o linie de continuitate firească, dublu decenală, care dorește să valorifice contribuțiile științifice ale colaboratorilor atât în orizontul istoriei naționale, cu extensii europene, cât și la nivelul istoriei locale, regionale, cu implicații naționale. În această conjunctură, amplitudinile studiilor și articolelor se împletesc și se completează organic, benefic, oferind cititorilor fideli ai periodicului botoșănean și interesaților de istorie de oriunde un totunitar livresc care construiește, consolidează, transmite, incită, provoacă o imagine veridică asupra a peste 30.000 de ani de istorie locală, națională și central – europeană.

Cele patru secțiuni tematice ale AMS, XVI, 2017, prezintă cititorilor, istorici sau simpli interesați de trecutul spațiului carpato – dunăreano – pontic, o paletă diversă de contribuții științifice: atitudini, amintiri, gânduri, memorii, exemple de bună practică la ceas aniversar al instituției – gazdă (Secțiunea I: Muzeul Județean Botoșani – 40, pp. 17 – 135), diverse, incitante și provocatoare cercetări referitoare la varii aspecte ale istoriei românești în epocile medie, modernă și contemporană (Secțiunea a II-a: Varia Historica, pp. 138 – 413). Se adaugă nelipsitele ecouri livrești editoriale (Secțiunea a III-a: Note bibliografice, pp. 415 – 469). A fost omagiat osmanistul român, născut la Vorniceni, jud. Botoșani, regretatul magistru prof. Mihai Maxim (Secțiunea a IV-a: In Memoriam!, pp. 471 – 478).

Cele patru decenii de activitate instituțională remarcabilă ale Muzeului Județean Botoșani i-au provocat pe foștii și actualii angajați și colaboratori ai instituției omagiate la amintiri, gânduri, rememorări referitoare la activități comune științifice, de cercetare, de restaurare, de valorificare, de promovare ale unor situri și izvoare istorice deosebite, remarcabile, unice în categoria lor cronologico – tematică – de patrimoniu. Astfel, Vasile Chirica (Cercetările arheologice din Câmpia Moldovei. Colaborarea permanentă cu Muzeul Județean de Istorie din Botoșani, pp. 17 – 27), Nicolae Ursuleanu (Sondajul arheologic de la Vorona Mare – dealul Holban (com. Vorona, jud. Botoșani, pp. 28 – 43) și Adela Kovács  (Expoziția Cultura Cucuteni – de la simbolism la artă – desfășurată la Accademia di Romania din Roma – Italia – un succes al patrimoniului botoșănean, pp. 122 – 127) au evocat sondaje arheologice în straturi paleolitice superioare și cucuteniene, cu ecourile lor expoziționale.

Angela Paveliuc – Olariu (Aspecte ale activității muzeale din județul Botoșani între anii 1968 – 1978, pp. 44 – 62), Adina Rențea (Oameni și muzee, pp. 102 – 103), Rodica Crăcană (Un gând bun la ceas aniversar, pp. 109 – 110), Ramona Maria Mocanu (Muzeul Județean Botoșani – 40 de ani, pp. 116 – 117), și Dan Prodan (Gânduri la aniversare – despre colaborarea cu Muzeul Județean Botoșani,  pp. 118 – 121) au relevat aspecte inedite sau mai puțin cunoscute publicului cititor referitoare la organizarea, desfășurarea, finalizarea și promovarea internă și externă a unei activități muzeale intense, competente și realiste, derulate în varii aspecte în ultimele patru decenii. Evident, nu puteau lipsi domeniul și aspectele etnografice ale activității complexe ale instituției muzeale sărbătorite, evocate de Steliana Băltuță (40 de ani de etnografie muzeală botoșăneană, pp. 63 – 86), Maria – Laura Tocariu (Muzeul de Etnografie Botoșani – 5 ani în Casa Ventura, pp. 87 – 95), Corina Palade (Muzeul etnografic și școala din mediul urban, pp. 128 – 132), Maria Ursulean (Paștele din sufletul copiilor, pp. 131 – 132) și Onica Daniela Podariu (Păstrarea tradițiilor populare românești, pp. 133 – 135).

Viața și activitatea pictorul Ștefan Luchian, de la a cărui naștere, la Ștefănești – Botoșani, se împlinesc 150 de ani în 2018, și ale prof. entomolog Ioan Nemeș au fost evocate de Aglaia Corneanu (Minunata colaborare a tuturor prin toți și prin fiecare, pp. 104 – 108), Ana – Elisabeta Coșereanu (Galeriile de artă “Ștefan Luchian” Botoșani – evocări, oameni și valori,  pp. 111 – 115), Elena – Mihaela Ștefură (Profesorul Ioan Nemeș – omul cu o mie de idei, pp. 96 – 101).

Aprecierile, laudele, urările se circumscriu celor transmise cu sinceritate și emoție de către unul dintre colaboratorii statornici din ultimele trei decenii, Dan  Prodan: “La aniversarea a patru decenii de la înfiinţare, adresez urări de bine şi sănătate instituţiei, conducerii şi angajaţilor ei, realizarea proiectelor propuse, flux mare de vizitatori, colaborare internă şi externă fructuoasă, reorganizarea, îmbogăţirea şi diversificarea exponatelor şi expoziţiilor tematice, dezvoltarea bazei materiale, continua profesionalizare a resursei umane, manifestări ştiinţifice de ţinută, apariţia anuală şi acreditarea ştiinţifică – publicistică a periodicului muzeului, o haină nouă instituţiei etc. etc. etc.” (p. 121).

AMS, XVI, 2017, este aniversar și apreciativ față de Muzeul Județean Botoșani și prin Secţiunea  a II-a: Varia Historica, care reunește 16 contribuții a 14 autori din județul Botoșani și din țară, încadrabile cronologic în epocile medie, modernă și contemporană ale istoriei românești și central – europene. Astfel, Daniel Botezatu ne prezintă Alţi dregători şi slujitori  domneşti ai Botoşanilor (pp. 138 – 142), în continuarea seriei începută cu câteva numere ale anuarului în urmă, iar Alexandru Pînzar a analizat Curgerea stăpânirii: satul Rujavinţi din ţinutul Hotinului (pp. 143 – 149), ca posibil model de evoluție cronologico – administrativă și de trecere a proprietății feudale de la un stăpân la altul. Regretatul osmanist prof. Mihai Maxim, născut la Vorniceni, jud. Botoșani, a descoperit în arhivele stanbuliote, a tradus și a interpretat în context balcanic – dunărean trei documente otomane referitoare la relațiile complexe ale lui Constantin Brâncoveanu cu otomanii (Constantin Brâncoveanu şi otomanii la Dunărea  inferioară (alte documente otomane inedite, 1693,  1695, 1703) – (pp. 150 – 175).

Prof. Ionel  Cândea, membru corespondent al Academiei Române, directorul Muzeului din Brăila (Mănăstirea  Măxineni – un  aşezământ monahal  din Judeţul Brăila de  curând restaurat, pp. 188 – 198) și muzeograf Eduard Setnic (Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Mănăstirea Coșula (jud. Botoșani), pp. 177 – 187) au completat “cărțile de vizită” a două mănăstiri emblematice pentru ținutul și țara de origine, instituții monastice cu o bogată istorie arhitectonică, ecleziastică, culturală, militară, de memorie publică etc. din secolele XVI – XIX, cu rezultatele cercetărilor și ale restaurărilor din ultimul deceniu.

Mihai Gicoveanu a oferit o imagine de ansamblu despre Boierii Vârnav din secolele  XVII – XVIII (pp. 199 – 208), concluzionând că “Dans la seconde moitié du XVIe siècle, est mentionnée en Moldavie la famille Vârnav. L’origine ethnique de ces boyards n’est pas claire. Vers le milieu du dix-septième siècle, ils ont été formées deux branches du arbre généalogique qui, par des alliances matrimoniales, ont intégré les influentes familles boyard du pays. Leurs représentants ont occupé des postes importants dans l’état et ont ensuite rejoint ceux qui ont participé à la modernisation de la Roumanie” (p. 207).

Documente  din arhive  pierdute copiate  de Artur Gorovei (pp. 209 – 304) au fost publicate de Alexandru Pînzar, cu sprijinul nepotului folcloristului și istoricului din Fălticeni, Ștefan S. Gorovei. Necesitatea editării respectivelor 365 de documente și rezumate este dublu motivată: “Se impune, prin urmare, integrarea în circuitul științific a transcrierilor făcute de Artur Gorovei; dacă respectivele colecţii s-au păstrat, totuşi, în depozite publice sau private, semnalarea lor poate fi un îndemn către actualii posesori să pună la îndemâna editorilor originalele acestor acte” (p. 209).

Nicolae Iosub (Mihai Eminescu – elev la Gimnaziul din Botoşani („A.T. Laurian”) în 1864, pp. 305 – 312), Mihai C.V. Cornaci (Observaţii generale referitoare la cartofilia botoşăneană, pp. 327 – 343), Gheorghe – Florin Știrbăț (“Focul înfricoșător” de la Botoșani din anul 1887: reacții publice și frământări politice, pp. 344 – 354) și Iulian – Cătălin Nechifor, (Şcoala  comercială  elementară de  băieţi „Sf. Lazăr”  – Botoşani, pp. 394 – 407)  au analizat diferite aspecte tematice punctuale din istoria multi-sectorială a târgului Botoșani în ultimul secol și jumătate. Articolele au evidențiat o intensă activitate școlară – educațională, culturală, edilitară, politică, cu importante reverberații în deceniile următoare.

Au fost abordate, de asemenea, diverse probleme cu amplitudini regionale sau naționale: tehnico – edilitare (Paul Narcis Vieru, Istoricul  alimentărilor  cu apă din marile  oraşe ale Moldovei, pp. 313 – 326),  medicale – monastice (Ionel Moldovan, Numărul călugărilor de la spitalele de campanie ale Crucii Roșii în Primul Război Mondial, pp. 387 – 393), politice (Anca Știrbăț, Aspecte ale democrației românești interbelice: cultura politică a electoratului și „zestrea guvernamentală”, pp. 408 – 413), culturale – artistice (Doina Păuleanu, Natura moartă în opera lui Ștefan Lichian. Prima perioadă de creație (1890 – 1901), pp. 355 – 364); Emil – Nicu Caranica, Înregistrările istorice ale sopranei Haricleea Darclee,  pp. 365 – 386).

Orizontul larg al temelor abordate dovedește diversitatea, continuitatea și seriozitatea preocupărilor științifice – de cercetare ale colaboratorilor anuarului Muzeului Județean Botoșani. Cuprinsul, Contents, Lista colaboratorilor la AMS, XVI, 2017 (p. 10) și Abrevieri utilizate în AMS, XVI, 2017 (pp. 11 – 14) facilitează utilizarea rapidă a periodicului botoșănean.

Recenzii și note bibliografice (VI), pp. 415 – 469,  semnate de Dan Prodan completează, necesar, organic și realist, conținutul primelor două secțiuni.

Osmanistul Mihai Maxim (1943 – 2017) – In Memoriam! (Secţiunea a IV-a: In Memoriam! pp. 471 – 478) este omagiat la neașteptatul și prematurul deces. Viața și opera celui mai valoros osmanist al generației sale, născut la Vorniceni, jud. Botoșani, membru al Societății Turce de Istorie (Türk Tarih Kurumu), exemple de seriozitate și onestitate civică, de activitate didactico – științifică continuă, perseverentă, consistentă, novatoare, au reprezentat elementele de referință pentru cel care a fost, este și va rămâne Profesorul, Istoricul, Prietenul, Exemplul, Managerul, Magistrul! Sit Tibi Terra Levis, Magister Emeritus!

AMS, XVI, 2017 este rezultatul împletirii unei obligații manageriale – instituționale cu o paletă diversă de contribuții istoriografice și cu un evantai de aprecieri omagiale oferite la patru decenii de activitate continuă și prolifică Muzeului Județean Botoșani. Este, de asemenea, un exemplu de încoronare a muncii angajaților instituției patronatoare, pentru binele public și educația civică a locuitorilor urbei și a altora, de pe vecine sau îndepărtate meleaguri, cât și un reper de bună practică într-un județ cu multe personalități de talie națională și europeană, care au avut un cuvânt greu de exprimat în cultura românească și în cea universală.

Nr. următor al AMS, XVII, 2018, va fi închinat în primul rând Centenarului Marii Uniri a românilor și a teritoriilor românești din 1918. Nu vor fi uitate, evident, nici alte aniversări – omagieri: 600 de ani de la trecerea în neființă a marelui domn, voievod și cavaler Mircea cel Bătrân; 330 de ani de la urcarea pe tronul de la București a domnitorului – martir Constantin Brâncoveanu; 170 de ani de la începutul Revoluției române de la 1848; 140 de ani de la sfârșitul Războiului de Independență și de la recunoașterea europeană de jure a neatârnării românești prin Tratatul de la Berlin; etc. etc.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5