Publicat de prof. Teodor EPURE, 23 dec.2013

Admir universul cu ochi plini de uimire
Și văd cum fulgii ușori sărută pământul arid,
Zăpada inundă satul adormit în neștire,
Privesc cum tiptil se strecoară iarna de argint.

Peste tot se-așterne un covor sclipitor,
Dorit de orice copil zglobiu și visător.
Bătrânii povestesc singurătății al lor dor,
Visuri de împlinire ale unui sperat viitor.

Prin ferestre luminate se văd brazi împodobiți
Și-n case e numai lumină, căldură și vis,
În sufletul meu se zăresc dulci dimineți,
Lumini strălucitoare, izvorâte din abis.

Închid ochii și mă simt fericit ca într-un basm,
Aud clopoțeii de argint ai renilor obosiți
Care trag caleașca aurită prin văzduh la pas,
Lăsând în urmă steluțe ce se transformă-n sfinți.

Voci cristaline de copii la ferestre colindă,
Pământul și cerul se îmbracă-n lumină,
Cu aur și smirnă magii pruncului se-nchină,
Stelele sclipesc cu dor pe bolta senină.