Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Al. Florin Ţene, cronicarul literar şi eseistul

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate

Al. Florin Ţene, cronicarul literar şi eseistul *

Primit pentru publicare: 06 Ian. 2019
Autor: Voichiţa TULCAN MACOVEI, Cluj
Publicat: 06 Ian. 2019
Editor: Ion ISTRATE

 

Alexadru Florin Țene are peste 6000 de eseuri și cronici literare publicate de-a lungul timpului.
Ideile exprimate sunt extrem de profunde și demonstrează gândirea domnului Alexandru Florin Țene față de întreaga lume ce îl înconjoară!
Acestea ard cititorul, prin adevărul surprins și analizat!
Este dificil să pătrunzi în noianul de gânduri și idei exprimate în totalitatea lucrărilor, de aceea, ne-am străduit să sintetizăm pentru cititorul acestei cărți cele mai importante subiecte.

  1. Probleme de Teorie Literară
  2. Situația din viața literară a României începutului de secol XXI
  3. Filosofia – baza dezvoltării literaturii și treapta de înțelegere a existenței sociale
  4. Marea Unire de la 1918 și europenizarea literaturii române

Probleme de Teorie Literară

Incontestabil, domnul Alexandru Florin Țene este un om al literaturii. Nu un scriitor care scrie „cum îi vine”, ci care știe ceea ce scrie. Îmi aduc aminte de George Călinescu, criticul, istoricul literar și marele scriitor român care spunea că, pentru a deveni un bun critic literar, este bine ca tu însuți să fi experimentat toate genurile literaturii. Cu alte cuvinte, George Călinescu cerea criticilor literari ca, înainte de a „critica”, de a se pronunța asupra unei opere, să scrie el însuși literatură.

Considerăm că domnul Al. Florin Țene a respectat „rețeta” marelui critic literar al secolului XX. Este deosebit de plăcut să constatăm faptul că scriitorul este și un gânditor cu o viziune corectă asupra literaturii ca artă și asupra dezvoltării ei în timp. Acest lucru l-a ajutat, cu siguranță, să lege fenomenul literar de cel social, al lumii în care trăiește.

Cronicarul și criticul literar Al. Florin Țene pune preț, după cum însuși afirmă, pe valoarea morală a unei literaturi, pe care o consideră autoritară între celelalte valori. Domnia sa demonstrează acest lucru, prin analiza unor perioade îndelungate din istoria noastră literară. La nivel de istorie, Al. Florin Țene subliniază că, din păcate, opera creată nu este lăsată să ajungă în starea inițială la cititori. Intervin, de regulă, „mijloacele de informare și formare” care perturbează valoarea în sine a unei creații, determinând, deja, o oarecare opinie în rândul cititorilor. „Mulţi autori sunt promovaţi, prezentaţi, impuşi prin mijloacele de informare, astfel încât publicul ajunge adesea fascinat de o operă, despre care i se spune până la saţietate că e valoroasă. Opera devine valoroasă, în urma unui act de autoritate impusă. De fapt, aşa s-a făcut şi în trecut, prin sistemul public de învăţământ, cu autorii zişi <clasici>, bătuţi în cuie, de parcă n-ar fi existat şi alţii de talia lor”. (Autoritatea valorii morale – 2013)

Fără nicio discuție, autoritatea morală este dată și susținută de autoritatea estetică a unei creații. Tocmai de aceea, Al. Florin Țene ține să sublinieze, în mai multe rânduri, că opera literară valoroasă este aceea care se bazează pe folosirea măiastră a metaforelor. „Cartea sa <Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească> este o mostră de eleganţă a discursului despre Artă, -arta ca prag al desăvârşirii operei umanităţii, al acelui timp prin care se treieră creatorii,- făcătorii de metafore. Fără hiatusuri în lucrătura textului pe care îl desăvârşeşte, Al. Florin Ţene reuşeşte splendida <ţesătură> care susține paginile cărţii (…) . (Gabriela Petcu -2013)

Sunt multe articolele în care abordează „unitatea operelor literare” în funcție de genurile acestora. Pentru argumentările aduse, autorul se sprijină pe numele unor mari teoreticieni și esteticieni din Literatura Română sau Universală: Benedetto Croce, Thomas Mann, cu exemplificări din mari scriitori, precum Milton, Camoes, Klopstock, tragedia franceză ori Renașterea italiană.

Cu responsabilitate vorbind, studiind cronicile, eseurile și volumele care analizează arta literaturii, vom fi surprinși de gândirea tranșantă, prin care domnul Al. Florin Țene desparte adevărul de neadevăr, consistența de inconsistență în toate domeniile analizate. Și, ca întotdeauna, exemplele sunt din scriitori români sau universali. Apare, astfel, analizat raportul dintre inteligență (rațiune) și elementul estetic, în viziunea asupra operei literare. „Inteligenţa şi raţiunea nu fondează experienţa estetică, dar nici nu le elimină. În unele condiţii ea poate fi scoasă din conul de umbră în splendoarea luminii prin anumite convingeri, stimulată de idei”. (Opera angajează o conștiință, dar nu se confundă cu ea -2011)

Cei care doresc să găsească explicații asupra acestor probleme, dar și asupra raportului dintre conștiința morală și conștiința estetică, pot afla studiind prezenta carte. „Limbajul artistic comunică şi se comunică în acelaşi timp, precum marmura ce se dezvăluie pentru a-şi arăta splendoarea sculpturii din interiorul ei. Acest fenomen se numeşte reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj, întotdeauna se vorbeşte înlăuntrul lui, nu numai despre tot ce ne înconjoară, ori despre autor”. (Opera angajează o conștiință, dar nu se confundă cu ea)

Profunzimea discursului analitic este susținută și de gândirea unor mari filosofi, precum Kant sau Hegel. În orice context, acesta urmărește raportul operă-creator-cititor: „Cititorul nu se adresează operelor spre a se asigura că participă la artă, el se apleacă spre operă, pentru a încerca şi trăi valoarea pe care o exprimă”.

În același discurs despre opera literară și efectul acesteia asupra cititorului, domnul Al. Florin Țene definește locul „eului” și raportul acestuia cu autorul, în funcție de genurile literare.

În căutarea și înțelegerea frumosului literar- artistic, se oprește asupra mai multor concepte artistice dintre care amintim „mitul Edenului” și „erosul ca artă”. Considerăm importante analogiile realizate între operele la care se face referință, precum și argumentația adusă din Eugen Simion, G. B. Vico, Eugenio Montale și alții. Totul pus sub semnul genialității creatorului! „Genialitatea, spunea Eugenio Montale, constă în a fi înţeles că elinul de altă dată corespunde cu <homo europaeus> de astăzi, şi în a fi reuşit să te scufunzi în acea lume ca şi când ar fi fost a noastră”.

Cu siguranță poblemele abordate devin interesante!

Mai ales, sau și atunci, când conceptele literar- artistice duc autorul spre realizarea unor teme de litteratură comparată. Așa spre exemplu, întâlnim în expunerile domnului Țene compararea unor scriitori precum George Coșbuc și Lucian Blaga (Fenomenul Hyperionic la George Coșbuc și Blaga).

Argumentând, printr-o conectare la viziunea de veacuri a poporului român asupra existenței, dar și la filozofia despre viață și moarte a omului, domnul Al. Florin Țene aduce în fața noastră, o nouă privire asupra perlei folclorului românesc, „Miorița”. Cu sinceritate subliniez faptul că la început am rămas extrem de surprinsă de „abordarea îndrăzneață” asupra baladei care a susținut secole de-a rândul gândirea românismului și care se studiază în felul arhicunoscut în școli. Și totuși, esteticianul Al. Florin Țene ne provoacă la o nouă analiză asupra acestui subiect. „Toţi aceşti exegeţi şi cercetători ai gândirii mitice, eludează, în analizele lor, faptul, conştient sau inconştient, că nici o acţiune nu justifică crima, chiar şi în folclor, acesta fiind <oglinda> mentalităţii unei comunităţi. Iar în cazul în care comunitatea greşeşte nu înseamnă că are dreptate”. (Elogiul crimei prin prisma imanenţei tragicului din literatura populară – o eroare morală şi estetică -2017)
Notă:
*Fragment din cartea în curs de apariţie “ALEXANDRU FLORIN ȚENE ATITUDINI LITERARE LA ÎNCEPUTUL SEC. XXI”, de Voichiţa Tulcan Macovei

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.577 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5