Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Al. Florin ŢENE- Poeme: ,,Aşteptare”, Al doisprezecelea ceas”

    Al. Florin ŢENE
    Poeme

     

     

     

    Aşteptare

    Ograda cu nuc sub ceaţă plutind,
    Mic voievodat la marginea Oltului,
    Primăvara în roua căzută din frunze,
    Case din lemn îşi spală ferestrele,
    Nestatornice ochiuri în nopţile de veghe.
    Când trifoiul decide vara,
    Când pentru răcirea fontelor solare
    De la brâul zilei
    Mama aduce apă de la fântână
    În cumpenele doniţelor de fag,
    Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,
    Lăsaţi-vă-n aripile primului vânt
    Care merge spre casa
    Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele,
    Găteşte sub cumpăna zilei
    Pentru întoarcerea mea abia licărind,
    Un dor al ei.
    II
    Şi seminţele trec în neştire peste artătură
    Şi-n neştire brazdele rămân grele,
    Iar pâinea a crescut peste mejdină,
    Mirosind a ploaie măruntă.
    Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,
    Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină.
    Aşteptând, trec nodurile nopţii peste zări
    Şi cocoşii îşi pregătesc cântecele melancolicelor deşteptări.
    III
    Tata despică inima nucului,
    Tata despică inima mielului
    Şi focul umple ograda de umbre,
    Focul mielului se varsă-n pământ.
    Tata se aşează în capul mesei cu toată livada,
    Împărţindu-ne din feliile inimii
    Şi sângele mielului ne curge pe barbă-n jos,
    Şi sevele nucului se preling în brazdă,
    Răcorindu-ne explozia verii din piepturi.
    În micul voievodat de la marginea râului
    Seninul are la rădăcină fântâna,
    Frunzele legănându-se mă cheamă
    Şi respiră adânc între cer şi cumpăna ei.
    Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
    Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci
    Şi caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor,
    Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei
    Copil
    Ca mine în rugăciunile mamei.
    IV
    Coloane de dealuri cu ferestre,
    Satul ca o licărire suie,
    Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă
    Sub soare via îşi fierbe mustul
    Şi Oltul macină în turbine lumina,
    Mama tot mai aduce răcoarea fântânii,
    Sora mea tot coase batiste şi faţă de masă,
    Tata ciopleşte carul
    Pentru întoarcerea mea acasă.

    Al doisprezecelea ceas

    Vremea urcă în imponderabil,
    Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor
    Poartă tăcerea între particule,
    Doar mişcarea browniană în dezordinea ei
    Ordonează apa de ploaie
    Din paharul de pe masă.

    Cântecul mierliţei pune miere în levitaţia
    Fulgului de păpădie
    Dus mai departe în interiorul zilei
    Cum orele sunt plimbate de indicatoarele  ceasului
    Pe cadranul numerotat de cineva
    Ce n-a ştiut să numere
    Decât până la al doisprezecelea ceas.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5