IOAN  VASIU :  – Când și în ce împrejurări ați pășit prima dată în TVR ?
ALEXANDRA CEPRAGA:  –  „Pe vremea mea”,cum se spune, Radio-ul și Televiziunea erau una și aceeași instituție, plină de personalități artistice excepționale.
   Am avut bucuria să pășesc în această instituție de marcă, la vârsta de 12 ani. Atunci am intrat, printr-o selecție, evident, în Corul de copii al Radioteleviziunii române. A fost cea mai bună școală de muzică și de viață și,de acolo a încolțit  în sufletul meu  curiozitatea și pasiunea  pentru ceeace se întâmpla în cabina din care, la înregistrări, primeam  indicații  și sfaturi artistice.

I.V.:- Câți ani din viața dumneavoastră  i-ați dăruit Televiziunii Române ?
  A.C.: – Pasiunea a rămas, asa încât, studentă fiind la Conservatorul Ciprian Porumbescu, azi Universitatea Națională de Muzicî, am efectuat „practica în producție” la Radio și, în ultimul  an  de  studentie, am fost solicitată  să fiu regizor muzical  colaborator.
  A fost începutul unei vieți profesionale minunate, care, până acum, a  adunat  50 de  ani.

I.V. : – Care sunt cei mai importanți oameni de televiziune, alături de care ați lucrat în decursul anilor ?
  A.P.: – Colaborarea cu artiștii care, din dorința de a fi cât mai  buni, să  se  deschidă  și  să  arate ce  e mai frumos în ei, stiința de a-i face să se întâmple acest lucru, mi s-a părut a fi ceea ce îmi place cel mai mult!
   Am avut bucuria ca, la 22 ani, cand am terminat facultatea, să fiu  cooptata și de Televiziune, unde era un Studio muzical exceptional!
   Sutele de înregistrări, cu orchestre, cântăreți și actori, există,  sub semnătura mea, în fonoteca Radiodifuziunii.
   În Televiziune  a apărut un nou miraj – ceea ce transpuneam pe bandă, se exprima și prin imagine! Fascinant !
  Am avut bucuria să colaborez cu mari nume din istoria televiziunii, începând cu  Alexandru Bocăneț,Titus Munteanu, Aurora Andronache, Ioana Bogdan, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru, Marioara Murărescu, Dooooamne, câte nume de valoare ar trebui să enumăr!!!
  Realizatori și redactori care mi-au dat credit și considerație, pentru ceea ce am realizat ca regizor muzical.
  Atunci, chiar dacă  lucram pentru redactorii care erau la concurență  –  care să facă o emisiune de divertisment  mai bună decât celălalt, atmosfera era de prietenie și respect reciproc.
  Se cautau soluții inedite, pentru a cuceri publicul telespectator. Dacă, la vremea aceea ar fi fost mijloacele artistice susținute de tehnica actuală, cred că ar fi fost minunat, dar…fiecare perioadă…cu ale ei!
  Totuși, iată, toate reluările  emisiunilor  de  atunci, au același impact  plăcut  asupta  telespectatorilor,  ba, îmi  permit  să  spun că  multe producții de atunci, nu pot fi atinse ca valoare, chiar dacă  tehnica  pe  sunet  sau pe video, oferă  posibilități incomparabile.

I.V.: – După părerea dumneavoastră, prin ce diferă televiziunea de astăzi față de televiziunea dinainte de    1989 ?
  A.C.: – Deși, până în 89, programul era limitat ca număr de ore, producțiile  de divertisment  erau de un înalt profesionalism. De ce să nu recunoaștem că, televiziunile private  care  au aparut  dupa 89, au fost create de oameni din TVR.
  În timp,Televiziunea natională, a  schimbat  mulți președinți  și a  evoluat  prin  prisma  fiecăruia. Divertismentul a fost marginalizat, în  ciuda  faptului  că reprezenta o „evadare” a telespectatorului, după  o  zi  încărcată  de probleme  și-a mers pe  programe  informative, sociale, dezbateri  politice…
 Nu pot să mă pronunț  a propos de această direcție nouă a televiziunii  dar știu că, încă  sunt  oameni  în Tvr, care sunt excelenți  în  realizarea  unor  programe  artistice  de  calitate.
  Aș fi vrut ca Televiziunea  română  să  fi  menținut  niște programe  pe  care  alte  televiziuni  naționale, din  alte  țări, le promovează  și  le  susțin.
  Ma refer la Festivalul Mamaia. FESTIVAL NATIONAL, care promova  MUZICA ROMÂNEASCĂ, în care compozitorii se întreceau  în  a  compune  muzică cât  mai  bună  iar  concursul de  Interpretare  aducea  tineri  cu  voci  deosebite. Am lucrat cu plăcere, aproape  la  toate  editiile, începând  cu 1976.
  Nu mai spun de Cerbul de Aur, festival  de  înaltă  clasă, care în  anii  90, a  fost  decretat  CEL MAI BUN FESTIVAL DIN EUROPA, lucru  certificat  și  prin  prezența  multor  vedete  de talie  mondială, care  au  acceptat  sa  ofere  recitaluri  de exceptie. Lista  este  emoționantă.
   Mă  bucur  și  sper  din  tot  sufletul  ca  Festivalul GEORGE ENESCU să  rămână !!!  La  toate  aceste  festivaluri  mi- am adus  umilul  meu  aport, cu  suflet  cu  tot.
  În  prezent, deși  sunt  la  pensie  de  niște  ani  buni, încă  sunt  solicitată  să  colaborez, așa  că, activitatea  mea  nu  a încetat. Legătura  cu  televiziunea  „mon amour’, nu  s-a  stins  și  nu  se  va  stinge!  Televiziunea va rămâne  iubirea mea, până  la  sfârșit!  

               Interviu consemnat de Ioan Vasiu/ UZPR