Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Am fost frate cu românu

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Am fost frate cu românu

Primit pentru publicare: 07 Dec. 2019
Autor: Ștefan SILVA, Timișoara
Publicat: 07 Dec. 2019
© Ștefan Silva© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


-Codrule,codruţule,
Unde eşti drăguţule,
Că de când ne-am despărţit,
Te caut necontenit,
Nicăieri nu te-am găsit.

-Nu mă căuta prin ţară !
Au venit să mă omoară,
Cu drujbe şi cu topoară
M-au făcut bucăţi şi pară ,
Şi m-au scos din ţar-afară.

Acum doina n-o ascult ,
Cum o ascultam demult ,
Şi Pădurea de Argint,
A fost pusă la pământ
De ciocoiul cel flămând.
Nu-mi mai cântă mierla vara,
Şi nici cucul primăvara,
A pierit şi căprioara.
Haiducii nu mai au casă,
Cum aveau la umbra-mi deasă,
Şi nici Iancu drept la masă.

-Codrule , codruţule ,
Ce-ai păţit drăguţule ,
Că de când ne-am despărţit ,
Multe rele-ai pătimit,
Frică mi-e că ai pierit.

-Am fost frate cu românu,
Care m-a vândut la spânu,
Fără cuget, fără samă,
Au făcut în ţar-o rană,
Şi pe mine orfan de mamă.

Chiar şi Codri de Aramă,
Au pierit luaţi ca vamă
De străjerii de hotar,
Care ne-au vândut la ţar.
Ducem viață de amar.

Nu-mi mai bate vântul ramul,
Mi-e duşman acum şi neamul,
Mii de ani l-am ocrotit,
Ca un frate l-am iubit,
Iar acum m-a osândit.

-Codrule apele tale ,
Au secat şi-n deal şi-n vale,
Ale tale râuri line,
Au rămas în vis la mine,
Vremea bună nu mai vine.

-Al nostru urs carpatin,
Doborât de un străin,
Nu-şi mai vede chipu-n umbră,
Nu mai vin copoi la sâmbră,
Mioriţa plânge-n strungă.

Iar ai noştri vrednici baci,
Viţă pură de la daci,
Bat la porţile străine,
Cerşind un codru de pâine.
Am ajuns rău, de ruşine.

-Codrule, codruţule,
Te-au tăiat drăguţule,
Şi te-au dus în ţări străine,
Tare-mi este dor de tine,
Dor de umbra ta cea deasă,
Ce mi-a fost altar şi casă,
Dor de cânt de păsărele,
Ce cântau în rămurele,
Toate cântecele mele,
Alinându-mi dorurile.
Codrule! Carpaţii tăi,
Au rămas pustii şi goi,
Pustie mi-e inima,
Că te-au dus din ţara mea,
Plec şi nu te-oi mai vedea.

-Ţine minte frate meu,
Ţi-am fost scut când ţi-a fost greu,
Dacă piere frunza mea,
Va pieri şi ţara ta.
Nimeni n-o va apăra!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Ciprian Antoche spune:

    O adevărată durere a codrului românesc în versuri, un poem aparte ce trimite cu amar, dar în același timp cu adevăr spre contemplare, găsind povața și tâlcul unei suferințe dureroase din pricina nepăsării unora ori altora.

    De-ar avea toporul gură, i-ar tăia pe hoți doinind!

    Sincere felicitări pentru reușita transmiterii prin stihuri a unui mesaj aparte de trezire la viață!
    Prelungă reverență, stimate domn!

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5