AM SĂDIT UN POM

AM SĂDIT UN POM

Am sădit în grădină un pom fructifer,

Cu bolta înaltă de ram până la cer

Am crescut alături de el neîncetat

Până când idealurile s-au detașat.

Când pomul sădit era mai viguros,

Iar trunchiul său a devenit mai umbros

Am prins în glia țării rădăcină

Și de la el am luat mereu lumină.

Chiar dacă va crește pe-un vârf de stâncă,

În trupul său va mai dăinui încă,

Tăria pietrei pe care a crescut

Luând lumină de la cerul mohorât.

El e izvorul care mă încântă,

Sufletul îndurerat mi-l alintă,

Spre el îmi îndrept zâmbetele toate

Și le păstrezi în inimă,curate.

Încerc adesea să-l măsor cu ochii

Dar se aburesc ne-ncetat ochelarii

Ori poate ochii mi-s mai îmbătrâniți

Dar totuși se mai înfruptă din frumuseți.

Prin aerul fraged am dat de știre

Că pomul e sădit dintr-o iubire

Când pe umeri strălucea un vesel soare

Care lumina pământul cu ardoare.

Articole asemănătoare