AM SĂDIT UN POM
Am sădit în grădină un pom fructifer,
Cu bolta înaltă de ram până la cer
Am crescut alături de el neîncetat
Până când idealurile s-au detașat.
Când pomul sădit era mai viguros,
Iar trunchiul său a devenit mai umbros
Am prins în glia țării rădăcină
Și de la el am luat mereu lumină.
Chiar dacă va crește pe-un vârf de stâncă,
În trupul său va mai dăinui încă,
Tăria pietrei pe care a crescut
Luând lumină de la cerul mohorât.
El e izvorul care mă încântă,
Sufletul îndurerat mi-l alintă,
Spre el îmi îndrept zâmbetele toate
Și le păstrezi în inimă,curate.
Încerc adesea să-l măsor cu ochii
Dar se aburesc ne-ncetat ochelarii
Ori poate ochii mi-s mai îmbătrâniți
Dar totuși se mai înfruptă din frumuseți.
Prin aerul fraged am dat de știre
Că pomul e sădit dintr-o iubire
Când pe umeri strălucea un vesel soare
Care lumina pământul cu ardoare.
Similare