Participanţii la cel de-al treilea Congres Naţional de Poezie, Botoşani, 5-7 iunie 2009, atenţionează opinia publică asupra dezinteresului ori lipsei de profesionalism cu care autorităţile de stat cu atribuţii în domeniul cultural şi artistic tratează literatura română vie şi în mod special poezia contemporană.

Aceleaşi probleme dezbătute de la primul Congres Naţional de Poezie din 2004 au rămas în actualitate. Politizarea din ce în ce mai accentuată a mecanismelor şi instituţiilor culturale a condus la acordarea netransparentă a banilor pentru proiectele culturale şi literare.

Lipsa unor manageri culturali profesionişti a făcut ca numărul programelor dedicate promovării şi difuzării poeziei cu finanţări europene, regionale, naţionale şi locale să tindă spre zero.

Fără a reitera aceleaşi probleme dezbătute în ultimii ani de scriitori şi editori, le solicităm viitorilor reprezentanţi ai României în Parlamentul European să apere literatura europeană contemporană, în mod special a poeziei, componentă esenţială a identităţii şi spiritualităţii fiecărei naţiuni, prin sprijinirea unui proiect legislativ prin care să le fie garantat poeţilor un minim financiar pentru drepturile de autor cuvenite din editarea poeziei, din evenimente poetice de tip multiart şi multimedia, din lecturi publice.

De asemenea, cerem Institutului Cultural Român şi Ministerului Culturii şi Cultelor să susţină proiecte de promovare a poeziei române contemporane în Uniunea Europeană.

Apelul a fost votat în unanimitate de următorii scriitori: Ion Pop, Ioan Moldovan, Dan Mircea Cipariu, Ioan Radu Văcărescu, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Răzvan Ţupa, Alexandru Matei, Cosmin Perţa, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Teodor Dună, Aida Hancer, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu, Doina Popa, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Liviu Apetroaie, Marius Chelaru, Paul Gorban, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Spiridon, Sterian Vicol, Marian Costandache, Marin Malaicu Hondrari, Mircea A. Diaconu, Rita Chrian, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Leo Butnaru, Vasile Tărâţeanu, Shaul Carmel, Adi Cristi, Dumitru Ţiganiuc, Emanoil Marcu, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolae Corlat, Petruţ Pârvescu, Constantin Bojescu, Dumitru Necşanu, Laurian Stănchescu, Valentin Coşereanu.

        

       * * *

        

Lucrările Congresului Național de Poezie, din acest an au pus în discuție tema Poezia și Istoria Literaturii Române. Scriitori veniți din toate colțurile țării: Moldova, Ardeal, Muntenia, Banat, Dobrogea, din Basarabia și Bucovina, au discutat importanța istoriilor literare, impactul pe care aceste lucrări îl au în literatură, dar și subiectivismul criticului și valoarea poeziei. În același spirit critic s-a discutat și despre rolul poetului în societate, implicarea în rezolvarea unor probleme prin acțiuni de promovare a inițiativelor legislative, care să vină în ajutorul statutului de scriitor și consacrarea influențelor operelor literare asupra tuturor laturilor dintr-o societate.

        

       * * *

        

Leo Butnaru: … Poetul este necesar nu numai sieși, ci și criticului și ţării în care el, poetul, scrie… Istoriile literare nu sunt scrise nici de apostoli, nici de Dumnezeu. Noi suntem necesari. Suntem necesari cerului, pământului, istoriilor. Dacă la Chișinău este necesară literatura, cu toate problemele pe care le întâmpinăm, înseamnă că ea este necesară întregului spațiu românesc…

Ioan Radu Văcărescu: … Vorbeam cu Leo Butnaru despre faptul că scriitorii din Basarabia au două frici: frica de ruși și frica de a nu intra în istoria literaturii române. Însă, cui se adresează o istorie a literaturii române? Cui se adresează Istoria lui Manolescu sau Istoria lui Alex Ștefănescu? Se adresează, clar, studenților din universități. O istorie, dacă nu se adresează precis unui segment, ea seamănă cu satul acela din Vaslui care avea un singur locuitor, care a părăsit și el satul, în urma lui rămânând morții singuri…

Răzvan Țupa: … Să nu nesocotim veleitarii. S-ar putea ca veleitarii să fie singura șansa a poeziei, singurii interesați de literatură…

Vasile Tărăteanu: … Istoria nu poate fi scrisă, ea este așa cum este! Dar când sunt omise din ea anumiți poeți, ea este cumva fără importanță. Când din Istoria Literaturii Române sunt omise anumite spații – ca Basarabia sau Bucovina, acea istorie nu poate fi numită a literaturii române…

Ion Pop: … Se vorbește foarte mult despre faptul că se restrânge tot mai mult publicul cititor de poezie. Ne punem, însă, întrebarea, câți cititori avea poezia în Evul Mediu? Publicul mare al poeziei a fost mereu o iluzie. Trebuie să revenim la realitate. Nu înseamnă că nu există cititori atașați de poezie, la fel cum există ascultători fideli ai muzicii. Am spus mereu că îi deplâng din suflet pe aceea care nu au ascultat niciodată Mozart. Însă, ca și în muzică, literatura va fi mereu elitistă. Nu are rost să ne lamentăm. Este adevărat că poetul este desconsiderat astăzi în structurile instituționale. Ne plângem degeaba, atâta timp cât nu există o politică mai agresivă de publicare a scriitorilor români în străinătate. Eu spun să mergem înainte. Fără emfază, dar să mergem înainte!

        

       Redacţia

        

Participanţii la cel de-al treilea Congres Naţional de Poezie, Botoşani, 5-7 iunie 2009, atenţionează opinia publică asupra dezinteresului ori lipsei de profesionalism cu care autorităţile de stat cu atribuţii în domeniul cultural şi artistic tratează literatura română vie şi în mod special poezia contemporană.

Aceleaşi probleme dezbătute de la primul Congres Naţional de Poezie din 2004 au rămas în actualitate. Politizarea din ce în ce mai accentuată a mecanismelor şi instituţiilor culturale a condus la acordarea netransparentă a banilor pentru proiectele culturale şi literare.

Lipsa unor manageri culturali profesionişti a făcut ca numărul programelor dedicate promovării şi difuzării poeziei cu finanţări europene, regionale, naţionale şi locale să tindă spre zero.

Fără a reitera aceleaşi probleme dezbătute în ultimii ani de scriitori şi editori, le solicităm viitorilor reprezentanţi ai României în Parlamentul European să apere literatura europeană contemporană, în mod special a poeziei, componentă esenţială a identităţii şi spiritualităţii fiecărei naţiuni, prin sprijinirea unui proiect legislativ prin care să le fie garantat poeţilor un minim financiar pentru drepturile de autor cuvenite din editarea poeziei, din evenimente poetice de tip multiart şi multimedia, din lecturi publice.

De asemenea, cerem Institutului Cultural Român şi Ministerului Culturii şi Cultelor să susţină proiecte de promovare a poeziei române contemporane în Uniunea Europeană.

Apelul a fost votat în unanimitate de următorii scriitori: Ion Pop, Ioan Moldovan, Dan Mircea Cipariu, Ioan Radu Văcărescu, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Răzvan Ţupa, Alexandru Matei, Cosmin Perţa, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Teodor Dună, Aida Hancer, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu, Doina Popa, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Liviu Apetroaie, Marius Chelaru, Paul Gorban, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Spiridon, Sterian Vicol, Marian Costandache, Marin Malaicu Hondrari, Mircea A. Diaconu, Rita Chrian, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Leo Butnaru, Vasile Tărâţeanu, Shaul Carmel, Adi Cristi, Dumitru Ţiganiuc, Emanoil Marcu, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolae Corlat, Petruţ Pârvescu, Constantin Bojescu, Dumitru Necşanu, Laurian Stănchescu, Valentin Coşereanu.

        

       * * *

        

Lucrările Congresului Național de Poezie, din acest an au pus în discuție tema Poezia și Istoria Literaturii Române. Scriitori veniți din toate colțurile țării: Moldova, Ardeal, Muntenia, Banat, Dobrogea, din Basarabia și Bucovina, au discutat importanța istoriilor literare, impactul pe care aceste lucrări îl au în literatură, dar și subiectivismul criticului și valoarea poeziei. În același spirit critic s-a discutat și despre rolul poetului în societate, implicarea în rezolvarea unor probleme prin acțiuni de promovare a inițiativelor legislative, care să vină în ajutorul statutului de scriitor și consacrarea influențelor operelor literare asupra tuturor laturilor dintr-o societate.

        

       * * *

        

Leo Butnaru: … Poetul este necesar nu numai sieși, ci și criticului și ţării în care el, poetul, scrie… Istoriile literare nu sunt scrise nici de apostoli, nici de Dumnezeu. Noi suntem necesari. Suntem necesari cerului, pământului, istoriilor. Dacă la Chișinău este necesară literatura, cu toate problemele pe care le întâmpinăm, înseamnă că ea este necesară întregului spațiu românesc…

Ioan Radu Văcărescu: … Vorbeam cu Leo Butnaru despre faptul că scriitorii din Basarabia au două frici: frica de ruși și frica de a nu intra în istoria literaturii române. Însă, cui se adresează o istorie a literaturii române? Cui se adresează Istoria lui Manolescu sau Istoria lui Alex Ștefănescu? Se adresează, clar, studenților din universități. O istorie, dacă nu se adresează precis unui segment, ea seamănă cu satul acela din Vaslui care avea un singur locuitor, care a părăsit și el satul, în urma lui rămânând morții singuri…

Răzvan Țupa: … Să nu nesocotim veleitarii. S-ar putea ca veleitarii să fie singura șansa a poeziei, singurii interesați de literatură…

Vasile Tărăteanu: … Istoria nu poate fi scrisă, ea este așa cum este! Dar când sunt omise din ea anumiți poeți, ea este cumva fără importanță. Când din Istoria Literaturii Române sunt omise anumite spații – ca Basarabia sau Bucovina, acea istorie nu poate fi numită a literaturii române…

Ion Pop: … Se vorbește foarte mult despre faptul că se restrânge tot mai mult publicul cititor de poezie. Ne punem, însă, întrebarea, câți cititori avea poezia în Evul Mediu? Publicul mare al poeziei a fost mereu o iluzie. Trebuie să revenim la realitate. Nu înseamnă că nu există cititori atașați de poezie, la fel cum există ascultători fideli ai muzicii. Am spus mereu că îi deplâng din suflet pe aceea care nu au ascultat niciodată Mozart. Însă, ca și în muzică, literatura va fi mereu elitistă. Nu are rost să ne lamentăm. Este adevărat că poetul este desconsiderat astăzi în structurile instituționale. Ne plângem degeaba, atâta timp cât nu există o politică mai agresivă de publicare a scriitorilor români în străinătate. Eu spun să mergem înainte. Fără emfază, dar să mergem înainte!

        

       Redacţia