Artistul care trăieşte între sunet şi culoare

 Cine spunea că măreţia artistică se naşte din durere, mare dreptate a avut. E drept că, aşa cum a formulat, chiar Octavian Paler, “suferinţa nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieşi un învins sau un învingător”.  Ioana Gina Poleac îşi trăieşte viaţa între culorile izvorâte din coarda unei viori, din magia unui cântec care i-a însoţit primii paşi ai copilăriei. Este o tânără care, la 19 ani, îşi priveşte propriul drum prin imaginile care prind viaţă ca urmare a unei comuniuni aproape nefireşti între dramă şi triumf, între imprevizibil şi planificarea ordonată a lucrurilor, între joc şi seriozitate. E în firea ei ceva atipic adolescentului de azi care aleargă spre maturitatea trăirilor. Ea dovedeşte prin propria creaţie că e copil şi matur deopotrivă. Sensibilitatea e harul cu care îşi colecţionează experienţele artistice, distincţiile vieţii, performanţele şi marile întâlniri.  Elevă a Liceului de Arte “Ştefan Luchian” şi absolventă a Şcolii de Arte şi Meserii, secţia canto-muzică uşoară, Ioana este dovada clară că arta alege sufletele sensibile. A început cu muzica, dar artele plastice i-au reaşezat drumul profesional. A studiat vioara timp de aproape patru ani şi a fost membru al Asociaţiei Culturale “Vis de Artist”, izbutind câteva performanţe notabile în domeniu. Dar muzica a rămas pentru tânăra artistă o simplă adiere într-un spaţiu sufocant, o condiţie pentru a trăi frumos, pentru că artele plastice i-au modelat altfel menirea. “Creioane şi culori, de atât am nevoie pentru a mă putea  simţi bine, pentru a reuşi să îmi eliberez mintea de tot ce mă deranjează. E un mod de a trăi, o stare de spirit. Nu voi lăsa niciodată pensula din mână, pentru că în sfârşit, ştiu ce vreau să fac în viaţă”, spune Ioana Poleac. Sentimentele şi orice stare umană o inpiră pe viitoarea absolventă a liceului care poartă numele mareului pictor. Exersează adesea în lucrările ei jocuri de culori şi sentimente. „Adesea asociez sentimentele culorilor. Mă inspiră copiii în mod special, cazurile speciale şi lucrurile ieşite din comun”, îşi explică tânara, propria condiţie de artist. Inocenţa e sursa de inspiraţie cel mai des întâlnită în dansul culorilor pe care-l mişcă într-o armonie elegantă cu pensula care a acaparat-o definitiv.

Suferinţa care dă aripi artistului

Nimic nu-i întâmplător. Ioana a trăit în urmă cu doi ani o dramă care a determinat-o să-şi reaşeze,într-o neaşteaptă formă, gândurile despre viaţă şi moarte. Verişorul ei a fost răpus la numai cinci ani de o nemiloasă boală, după o luptă greu de dus de firavul lui trup. Au trecut doi ani de când micuţul ei frate, pentru că aşa l-a considerat mereu, a devenit un înger, dar amintirea lui tulbură încă, doare şi e un gol greu de dus în sufletul ei de artist. Lacrimile oricărui copil suferind o transformă din omul fericit şi împlinit, în fiinţa neputincioasă şi tristă. Suferinţa unui copil îi readuce în minte imaginea lui Robert, verişorul ei. De când s-a petrecut nefericita întâmplare, Ioana şi-a făcut o obişnuinţă ca din puţinul pe care îl câştigă să le ofere orfanilor din centrele de plasament mici pachete, în amintirea îngerului ei. Cu o poveste inspirată din realitatea tristă, trăită atunci, pe care Ioana a transpus-o într-un film, a câştigat anul trecut, premiul I la Concursul National ,,Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public’’,  ediţia a VI-a,organizat de Centrul Raţiu pentru Democraţie  de la Turda.

Pereţii unor camere de copii, pictate de tânăra artistă

Premiile tinerei artistei nu se opresc aici. Tot în 2010, Ioana Poleac a primit o menţiune la Concursul Regional „Apa,esenţa vieţii”, organizat de „Administraţia Bazinală de Apă” de la Iaşi şi, tot în acelaşi an, premiul III la la Concursul Naţional de Arte Plastice „Omagiu-Ştefan Luchian”, editia
a III-a  desfăşurat la Botoşani. Deşi abia la începutul drumului artistic, Ioana s-a bucurat deja şi de aplauzele primei expoziţii: expozitie personală de pictură,grafică,fotografie şi accesorii intitulată ,,Joc Divers”, vernisată la Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene  Botoşani de către artiştii Liviu Şoptelea şi Marcel Alexa. Ioana este atrasă mai mult de pictura murală pe care o descrie ca fiind una din marile ei pasiuni. Iar creaţiile ei realizate până acum dovedesc că e un talent în domeniu. A pictat pe pereţii odăilor unor copii, iar bucuria, la vederea lor, a contribuit se pare la decizia finală. „Momentan studiez pictura murală. Intenţionez să dau admitere la Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design din Iasi,la secţia pictura murală. Am ales Iaţi-ul pentru că este oraşul meu natal,mereu am avut o legătura foarte strânsă cu acest oraş. Artele decorative, compoziţiile abstracte, acestea sunt preferinţele mele”. Dar dincolo, de asipraţiile sale în domeniul care a ales-o să-şi satisfacă propriile plăceri, Ioana execută cu o migală specifică artistului popular mărţişoare, coliere care, purtate de ceilalţi, reprezintă bucuria existenţei sale. Şi asta nu poate fi decât destinul fericit al unui artist!