În liniștea serii ce înconjoară Mănăstirea Arnota, privesc cerul plin de stele și aduc Slavă lui Dumnezeu pentru toate harurile și darurile pe care le-a revărsat asupra noastră. Clipa de tihnă și bucurie este întregită de mireasma florilor ce împodobesc curtea și împrejurimile mănăstirii, vântul adie purtând în valuri parfumul teiului de la intrare care este un adevărat balsam pentru sufletele zbuciumate de zarva cotidiană. Întâlnirea cu maica Domina a fost emoționantă, sfaturile și binecuvântările sale au alinat durerile și au alungat grijile doamnelor care m-au însoțit. Vatră de cultură și spiritualitate, mănăstirea Arnota este păstorită cu pricepere și dăruire de maica stareță Ambrozia. „Iar sus de tot acolo unde atârnă negurile, deosebești printre ele, ca lungă pată albă, Arnota, care strălucește, de departe, în noapte […] Bisericuța, spoită mai deunăzi, are tipul curat al clădirilor lui Matei-Vodă, căci Brîncoveanu, a dres aici numai o fântînă. Pridvorul e închis; pe lături zimți, cîte trei ferești, ocnițe rotunde, deschise sus, iar în rîndul de jos închise; un singur ciubuc la mijloc, fără săpături. În pronaos doarme într-un mormînt înalt, de marmoră, cu săpături ce înfățișează tunuri, tobe, semn de războiu și stema țerii, Matei Basarab, iubitul Domn și părinte bătrîn. La picioarele sale stă Danciul din Brîncoveni, ale cărui rămășițe au fost aduse din Mitropolia de la Alba-Iulia…” – Nicolae Iorga despre Arnota, în lucrarea sa „Sate și mănăstiri din România” . Gândurile îmi zboară la prietenii care au plecat în veșnicie. Chipul blând și luminos al doamnei Olimpia Sava este mai prezent ca oricând. A trecut ceva vreme de când ne-a părăsit însă este greu să vorbesc despre domnia sa la trecut. Dragostea pentru carte, profesia de bibliotecar, dorința de a-i determina pe copii să citească, au fost doar câteva dintre motivele care au determinat-o să înființeze o editură, să publice cărți de versuri și proză pentru copii. Și cum nimic nu este întâmplător , drumurile noastre și preocupările comune ne-au oferit șansa de a ne cunoaște. Vocea caldă și catifelată, zâmbetul fin și ochii pătrunzători erau doar câteva dintre calitățile sale. În timp, am descoperit un Om care a luptat ani la rând cu o boală grea, un Om care s-a zbătut pentru semenii săi, un Om care iubea oamenii și era iubită . Într-o scurtă prezentare publicată pe ’’Însemna Culturale’’, de definea astfel…Zenovia Zamfir
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania