Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Asăneșii, Petru și Asan, românii care în Balcani au creat Imperiul românesc care a durat 100 de ani

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 01 Iun. 2018
De la fapte istorice, cu comentarii, Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 01 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Asăneșii, Petru și Asan, românii care în Balcani au creat Imperiul românesc care a durat 100 de ani

 

            Vă mai aduceți aminte, cu zile în urmă, v-am spus, imperiile au fost multe, au avut și românii imperiul nostru, sub Burebista teritoriul ocupat de daci se întindea, hăt, departe, și v-am pomenit hotarele, precizându-vă că de aceea vorbitori ai limbii române, în comunități costitutive, sunt întâlniți și astăzi, despre această am relatat des.

          Astăzi, să ne referim la un alt moment al isoriei noastre, la anul 1182 când doi români din Balcani, Petru și Asan, au ridicat la luptă popoarele din Balcani care erau sub stăpânirea imperiului Bizantin, și ieșind învingători, s-au proclamat împărați, ei figurând astăzi ca singurii români care au fondat un imperiu românesc, cu o dinastie imperială care stăpânea în Balcani până în centrul Greciei…

 Petru şi Asan ridicând la luptă pe vlahi şi bulgari contra Imperiului Bizantin FOTO tomoniu.ro

  Multe s-au ascuns când s-au scris cărțile de istorie, dar de dinastia Asăneștilor, despre epopeea vlahilor medievali sud – dunăreni, descriși de cronicari și istorici, am învățat cu toții. Povestea lor se identifică cu cea a imperiului românesc, un fel de continuare a celui dacic… „Doi români de la sud de Dunăre, Petru şi Asan, cu ajutorul bulgarilor şi al altor populaţii din zona Balcanilor au dat o puternică lovitură Imperiului Bizantin, la sfârșitul secolului al XII-lea”, se menționa.

         Petru şi Asan, românii, sunt atestaţi de cronicarul ungur Anonymus ca locuind în voievodate pe tot teritoriul Transilvaniei şi chiar în Pannonia. Alţi vlahi trăiau în sudul Carpaţilor, sub stăpânirea cumanilor, triburi nomade de călăreţi războinici, în timp ce alţii din neamul lor stăteau sub dominaţia pecenegilor în Moldova. Pe vlahi, cum arată majoritatea istoricilor români, dar mai ales cronicile bizantine şi latine, îi întâlnim şi în sudul Dunării, unde se ocupau de păstorit şi deţineau teritorii întinse în zona Greciei, Macedoniei şi a Bulgariei. Trăiau amestecaţi printre amalgamul de populaţii, care se aşezase peste neamurile tracice romanizate din Balcani, au scris istoricii. . ”În această epocă se vorbeşte adesea de Vlahii din aceste părţi. Ei intrau ca trupe deosebite în oştirile împăratului de Răsărit şi s-au distins în luptele cu Normanzii, care debarcaseră pe coastele Mării Ioniene şi a celei Adriatice. Alte ori, Vlahii din Balcani se luptă în oştile lui Alexios Comnenul la Dunăre împotriva Pecenegilor, popor turanian care năvăli la Dunărea de Jos în veacul al Xl-Iea. La 1166, împăratul Manoil Comnen făcu o expediţie împotriva Ungurilor, trecând Dunărea şi Carpaţii prin Muntenia , cu o oaste mare în care se aflau ca un corp deosebit o mulţime de Vlahi, adunaţi din părţile vecine cu Marea Neagră”, arată şi istoricul nostru Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa  care poartă titlul ”Români şi bulgari”.
          La 1186, împărat al Bizanţului era Isac Anghelos care tocmai îşi mărita fata cu regele Ungariei Bella al III lea și avea mare nevoie de bani pentru că voia o nuntă fastuoasă pentru fiica sa, iar pentru aceasta a pus taxe și impozite suplimentare în Balcani, mai cu seamă pe vite şi oi, lucru care a  lezat interesele românilor, mari crescători de animale. Printre ei, și Petru şi Asan, care s-au dus la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, să-i vorbească împăratului despre necazurile lor, moment despre care amintește și Nicetas Choniates, un cronicar bizantin, despre ”acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi, iar acum se  chiamă Vlahi”.
         Cei doi, Petru și Asan,  s-au înfăţişat dinaintea lui Isac Anghelos şi i-au cerut micşorarea dărilor şi un teritoriu pentru vlahi, adică pentru români, unde  ei să-şi facă un regat numai al lor. Istoricul Alexandru Madgearu este de părere că Petru şi Asan doreau, în primul rând, să facă un regat românesc în Balcani şi cereau pământ şi drepturi sub formă de ultimatum împăratului bizantin.    ”Aceşti doi vlahi s-au folosit de starea de nemulţumire a celor din neamul lor pentru a pretinde împăratului să le recunoască o toparhie, unde vlahii să beneficieze de autonomie. Nereuşind, au provocat revolta. A fost, aşadar, o acţiune premeditată, o cerere formulată într-un mod ultimativ”, arată acesta în cartea ”Asăneştii. Istoria Politico-Militară a statului dinastiei Asan”.  Petru P. Panaitescu arată și dânsul că românii au fost umiliţi de împăratul bizantin: ”Delegaţii fură primiţi cu dispreţ la curtea împăratului şi, când unul dintr-ânşii cuteză să ridice glasul, un demnitar al împăratului porunci să i se dea o palmă. Astfel batjocoriţi, s-au întors înapoi fără nicio ispravă”.
           În aceste condiţii, Petru şi Asan au ajuns la Târnovo şi au ridicat pe români şi pe bulgari la luptă contra bizantinilor

                               Cum s-a născut singurul imperiu românesc
        Ca să ridice populaţia la luptă,  Petru şi Asan, arată Nicetas Choniates, au folosit un vicleşug. S-au folosit de Sfântul Dimitrie, protectorul populaţiilor balcanice. Practic le-au spus românilor, bulgarilor şi macedonenilor că Sfântul Dimitrie le-a poruncit să ridice armele împotriva asupritorilor lor. 

          ”La început, vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi de Asan, temându-se de o acţiune atât de însemnată. Încercând să-i elibereze de această teamă pe cei din acelaşi neam cu ei, consângenii construiră un lăcaş de rugăciune, cu hramul Sfântului Mucenic Dimitrie, în care adunară mulţi stăpâniţi de demoni, de ambele neamuri, cu ochii injectaţi şi privirile rătăcite, cu părul în dezordine şi care se înfăţişau aidoma celor stăpâniţi de demoni şi în toate celelalte privinţe. Îi învăţară pe aceşti exaltaţi să spună că Dumnezeu a hotărât libertate pentru neamul bulgarilor şi al vlahilor şi a încuviinţat scuturarea jugului celui îndelung purtat; din care cauză şi Dimitrie, Mucenicul lui Hristos, a părăsit cetatea tesalonicenilor şi biserica-i de acolo şi petrecerea lui printre romei(n.r. bizantini) şi a venit la ei ca să-i ajute şi să le fie părtaş la faptă.[…] Convinşi de asemenea profeţi neamul întreg iau armele”…

Monumentul dedicat Asăneştilor de la Veliko Târnovo FOTO astraromana.wordpress.com

        Victorioși, Petru, cel mai mare dintre fraţi, s-a proclamat împărat care a stăpânit un teritoriu vast, ce cuprindea  Bulgaria, Serbia, Albania, Macedonia, teritoriile Munteniei şi ale Olteniei de la nord de Dunăre, de la Marea Adriatică până la Marea Neagră.    ”Cel mai mare dintre fraţi, Petre, a luat insignele imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând în cap coroana imperială”, scrie despre aceasta  istoricul Petre P. Panaitescu. Au urmat lupte grele cu bizantini, trei campanii au fost întreprinse de împăratul Isac Anghelos pentru a înfrânge rezistenţa vlahilor şi a bulgarilor, a tuturor răzvrătiților. Fără succes, însă. Pentru a consolida stăpânirea, Petru şi Asan au făcut pace, au fost  de acord să le plătească un tribut, iar Împăratul bizantin a acceptat propunerea, obosit de războaiele cu vlahii şi cu bulgarii.

                                   Strălucirea imperiului românesc  

          După 1190, ţaratul vlaho-bulgar şi-a obţinut independenţa totală, nu a mai fost nevoit să mai plătească tribut bizantinilor. Armata lui Isac Anghelos a fost  distrusă în munţii Balcani de vlahi şi bulgari. Împăratul lor a fost prins prizonier şi mutilat, iar armata crunt măcelărită. Petru şi, mai apoi, Asan erau acum, cu adevărat,  împăraţi ai Balcanilor. Au căzut victime, însă, unor comploturi boiereşti, și au murit rând pe rând în urma unor atentate. La tron a avut acces Ioniţă Caloianul, fratele lor mai mic, care și-a început   domnia de la anul istoric 1197. Acesta a dat strălucirea imperiului valaho-bulgăresc, cucerind noi teritorii din Imperiul Bizantin, inclusiv porturile de la Marea Neagră.   

              Mai mult, pentu a obţine legitimitate, s-a proclamat  împărat în faţa Papei, cerând recunoaşterea acestei calități, iar pentru a-l convinge de crezul său pe stăpânul spiritual al Europei Vestice, a convertit  întreaga ţară la catolicism. În scrisorile care s-au păstrat, adresate către Inocenţiu al III lea, Ioniță Caloianul se intitulează ”Împărat al  Vlahilor şi Bulgarilor”. 

Piatra de mormânt a lui Ioniţă Caloianul de la Veliko Târnovo FOTO istori-furata.blogspot.com

             La  1204, cruciații cuceresc  Constantinopolele şi ajung vecini ai imperiului vlaho-bulgar. Balduin, noul împărat al Imperiului Latin de Răsărit, care substituia fostul Imperiu Bizantin, în afara unor mici enclave stăpânite de membrii ai marilor familii imperiale bizantine, atacă imperiul lui Ioniţă Caloianul. După ce i-a înfrânt pe bizantin, românul, ajuns împărat peste Balcani, le-a dat  o lecţie şi cavalerilor apusului. Armata lui a zdrobit într-o bătălie la Adrianopole, oştile cruciaţilor. Astfel, armatele sale de români, bulgari şi cumani cuceresc întreaga Macedonie şi Rumelia. Baldouin este luat prizonier şi moare la Târnovo. Imperiul vlaho-bulgar ajunsese la apogeul său, iar Imperiul valaho-bulgar s-a reîntors către religia ortodoxă.


                 Amurgul dinastiei imperiale româneşti  

           În 1207, Ioniţă Caloianul  la rândul său, moare în urma unui complot, locul său a fost luat de Boril, un cuman. Vechea dinastie a Asăneştilor revine, însă, cu Ioan Asan al II lea, din 1218 până în 1241. A fost, însă, amurgul imperiului vlaho-bulgar. Aşa cum arată şi Petre P. Panaitescu, elementul valah începe să dispară,  dinastia Asăneştilor se stinge : ”În această epocă, elementul vlah nu mai are importanţa de la început. In a doua generaţie, dinastia se bulgarizează, adică adoptă limba şi felul de viaţă al majorităţii populaţiei imperiului, aşa că, de atunci, imperiul nu se mai poate numi valaho bulgar”.

                                             Moştenirea împăraţilor români  

           Important este, Împăraţii vlahii au lăsat moştenire amintirea unui puternic imperiu al popoarelor balcanice. Ei  au ridicat impunătoarea cetate Târnovgrad, considerată a treia Romă, o superbă capitală Balcanică, ce se afla întinsă pe mai multe coline: Tareveţ, Trapezita, Momina Krepost şi Sveta Gora. Cetatea străbătută de râul Iantra se întindea pe o suprafaţă de 110.000 de metri pătraţi, avea  ziduri înalte de peste 10 metri şi cu o grosime de peste 3 metri.
         Istorici din Bulgaria, în special, au contestat originea românească a Asăneştilor, însă dovezile originii lor etnice sunt clare, spun istoricii români. 

   Cetatea Asăneştilor, Veliko Târnovo FOTO wikipedia

            Nicetas Choniates spune că Petru şi Asan sunt români, apoi același lucru îl susține cronicarul francez al cruciatei, Geoffroy de Villehardouin, care îI numeşte pe Ioniţa Caloianul, «Jehan li Blac», adică valahul. ”De altfel, cronicarii, precum şi scrisorile ţarului Caloian vorbesc în acelaşi timp de Bulgari şi de Valahi ca de două popoare diferite. Pe de altă parte, dacă ar fi vorba de o confuzie, ea nu poate fi aşa de generală: dinastia Asăneştilor e numită vlahă de scriitorii bizantini, de cei francezi şi germani, de Papă, de însuşi împăratul Caloian”, scrie şi Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa ”Români şi bulgari”.n. 11 iulie 1900-d. 14 noiembrie 1967.

 Sursa :
 http://adevarul.ro/locale/botosani/istoria-secreta-singurului-imperiu-facut-romani-asanestii-vlahii-s-au-proclamat-imparati-sapanit-balcanii-100-ani-ridicat-lupta-popoarele-1_55be277ef5eaafab2c2bcccc/index.html

                                             



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania