Teodor EPURE
.
AVEM NEVOIE DE LINIŞTE
În limbajul zilnic a intrat
un cuvânt care s-a devalorizat
şi de atunci din vorbele noastre curg
un şir de invective lung
momente de disperare,
de încordare,de tensiune
şi răzbunare
căci oameni suntem
şi câteodată mai greşim.
Greşim când vorbim
şi uităm să zâmbim,
să ne-nveselim
şi aproapele să-l iubim.
Liniştea a dispărut,
certurile peste tot s-au aşternut,
cu scandaluri se confruntă azi românii,
ele-s rodul lipsei simţului ruşinii.
Liniştea e ca un soare
ce curge mereu ca apa de izvor
în ulcioare
nesiguranţa,spaima şi ticăloşia
greu dispar din România.
Minciuna e o pasăre slobodă şi zurlie
ce trândăveşte pe câmpie
şi tot ne ispiteşte
să mizăm pe speranţă,
naivitate şi credinţă.
Presa ne dezvoltă
idei senzaţionale
din tribunale
despre corupţie
dar când dovezile sunt evidente
şi după multe ameninţări
se aşterne o linişte blândă.
Mi-e dor de linişte
dar nu de una bolnavă,
ci de una constructivă,
de liniştea unei săli de lectură,
de fâşâitul paginilor răsfoite
de iubitorii de cultură.
Avem nevoie de linişte
ca stare de destindere
care va apare
când va dispare
minciuna, teama şi grija zilei de mâine
iar frica va deveni doar o amintire.
Fără îndoială,
traversăm o criză morală
ca un debit de ocean planetar
ce îşi revarsă apele iar
cu forţă crescătoare.
Ajută-ne ,doamne,
să dăm cu toţii mâna
să dispară ura
pentru totdeauna.
Similare