Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    BALADA UNUI CĂLĂTOR

    BALADA UNUI CĂLĂTOR

    Pe aleile pustii încremenite,
    Pășea alene c-o geantă subțioară
    Ș-atingea-n treacăt o creangă de boschete,
    Simțind foșnetul tomnatic prima oară.
    Era palid, cu un surâs încremenit,
    Se plimba gândind la ceva deosebit,
    Să spargă oglinda cerului de azi
    Să afle alt univers, fără necaz.
    S-a oprit la o fântână arteziană,
    Și-a muiat mâna în oglinda lichidă,
    A aruncat o piatră-n apa limpede
    Ochii s-au transfigurat-n diamante.
    Încet a coborât-o potecă-n pantă,
    Trecu printre două straturi de garoafe,
    Liniștit s-așezat lângă lac pe-o bancă,
    Privind unduirea florii conice de apă.
    Mirosul mii de-arome-l împresoară,
    În ram s-aude-un zumzet de vioară,
    Garoafele-l privesc cu-a lor frumusețe,
    Ieșind în cale parcă să-i dea binețe.
    Sub o salcie pletoasă de lângă lac,
    Văzu oceanul nesățios al cerului,
    Cu fiori de nori ce se plimbau după plac,
    Purtați la orice mișcare a vântului.
    Părea calm, dar se îngălbeni la față,
    De sudoarea adunată toată viața,
    Tristețe nedeslușită îi apăru,
    Când oameni fără adăposturi el văzu.
    Cu sufletul încântat de păsărele,
    Uită clipele triste-nțelenite-n rele
    Și visa o zi pură de bucurie,
    Nici de un gând rău nu vrea să mai știe.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5