Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

Georgica-Manole [320x200]BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Autor, Prof.Georgică MANOLE

Prin amabilitatea domnului prof. univ. dr. Petre Otu, primim volumul care reuneşte lucrările şi discursurile susţinute în cadrul celei de-a 19-a sesiuni a „Simpozionului de istorie şi civilizaţie bancară Cristian Popişteanu”, desfăşurată la Banca Naţională a României în aprilie 2011.

Simpozionul a debutat în 1993 la iniţiativa directorului de atunci al publicaţiei „Magazin istoric”, Cristian Popişteanu, iniţiativă îmbrăţişată şi pusă în practică imediat de guvernatorul BNR.

Cele 18 sesiuni anterioare au abordat atât teme istorice cât şi teme mai speciale precum „ omul de bancă în societatea contemporană românească”, „instituţia bancară”, „profesia de bancher”, „adoptarea euro în România”, „denominarea leului”, „mecenatul bancar şi dezvoltarea artelor şi culturii” etc. Cea de-a 19-a sesiune (aprilie 2011) a avut ca temă „Banca Naţională a României în timpul Primului Război Mondial”. În deschiderea simpozionului, guvernatorul BNR, academicianul Mugur Isărescu, a ţinut să precizeze că „… seminarul nu este dedicat numai tezaurului românesc evacuat la Moscova în timpul Primului Război Mondial, cum ar fi mulţi tentaţi să creadă. Cei doi ani de război au fost mai „bogaţi” în evenimente, cele mai multe dintre acestea, mai precis până la 1 Decembrie 1918, nefiind deloc fericite”.

Sesiunea dedicată comunicărilor a fost dominată de intervenţiile reprezentanţilor BNR cât şi a unor istorici de marcă. BNR-ul a prezentat lucrările „Palatul Lipscani în timpul Primului Război Mondial” ( acad. Mugur Isărescu, Mihaela Tone şi dr. Nadia Manea ), „ Banca Naţională a României şi costurile realizării României Mari” ( de. Nadia Manea şi dr. Brînduşa Costache), „Tentative de recuperare a tezaurului BNR” ( Cristian Păunescu ), iar istoricii au fost prezenţi cu „ Viaţa cotidiană la Iaşi în anii 1916 – 1917” ( prof. univ. dr. Ioan Scurtu ), „ Din culisele relaţiilor diplomatice româno – ruse, 1914 – 1916” ( prof. univ. dr. Petre Otu şi Marian Ştefan ) şi „Preliminariile unui raport” ( acad. Dinu C. Giurescu ).

Sesiunea dedicată discuţiilor , axată pe „istorie trăită”, a prilejuit intervenţiile unor actori principali implicaţi în problema tezaurului de la Moscova.

Ştefan Andrei, care a lucrat în conducerea PCR, mai întâi ca secretar pe probleme internaţionale, în perioada 1972 – 1978 şi apoi în perioada 1978 – 1985 ca ministru de externe, face un fel de cronologie a intervenţiilor României privind retrocedarea tezaurului sub ministeriatul său, toate aflate pornind de la discursurile echilibrate ale lui Dej până la cele pripit – aprinse ale lui Ceauşescu. Din dialogurile româno – ruse pe tema tezaurului, Ştefan Andrei îşi aminteşte multe întâmplări cu caracter dramatic pentru noi, dar şi situaţii picante. Oricum, concluzionează Ştefan Andrei, sovieticii ne spuneau mereu că „…problema tezaurului este de fapt a relaţiilor dintre România regală şi Imperiul rus” şi că „ n-ar mai trebui abordată”.

Prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, fost ministru de externe al României , intrând în jocul „istoriei trăite”, iterează posibilitatea existenţei unor „perdele de fum” privind tezaurul, aducând şi argumente. Reţinem o situaţie: „Eram de circa o lună ministru de externe, în primăvara anului 2007. A luat legătura cu mine un foarte important lider politic de după 1990, prezent în primul guvern postcomunist. M-a întrebat dacă putem avea o întâlnire şi am acceptat. A venit cu un alt domn, un cetăţean român. A intrat aşadar la mine în birou ( biroul ministrului de externe al României) un fost membru al guvernului României şi un personaj care a scos teatral din buzunar nişte monede din aur şi a întrebat: „Domnule ministru, le vedeţi? Astea sunt din tezaurul României de la Moscova, de ce nu vreţi să le luaţi? De Bucureşti depinde”.

Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române, pune problema bunurilor bisericeşti din cadrul tezaurului: „ O bună parte din tezaurul României depozitat la Moscova este formată din bunuri bisericeşti, atât cu valoare de metale preţioase, cât şi cu valoare artistică, culturală şi istorică. Toate aceste valori au fost duse la Kremlin, la Moscova, şi s-au reîntors în mică parte în 1935 şi în 1956. Nu deţin o evidenţă asupra a ceea ce a venit înapoi, ca să pot face o comparaţie cu ceea ce a plecat. Însă, aş dori să relev faptul că atunci când s-a hotărât ca bunurile acestea ale bisericii să fie luate şi duse la Moscova, s-a întâmpinat o rezistenţă destul de puternică prin anumite mănăstiri româneşti”. Este prezentată atitudinea stareţului Nemete Negoiţă de la Mănăstirea Neamţ sau a stareţului Ilarion Bălăiţă de la Mănăstirea Secu, aceştia ascunzând bunuri fără să le predea. Astfel că la Mănăstirea Secu bunurile cele mai de preţ au fost depuse într-o tainiţă construită la cinci metri adâncime sub sfânta masă sau valoroasa icoană a Maicii Domnului de la mijlocul secolului al XIV-lea, cea mai frumoasă icoană bizantină păstrată din acea perioadă, care a fost îngropată la circa şapte kilometri de Mănăstirea Neamţ, într-un butoi, fiind salvată. Concluzionează Emilian Popescu: „ Astfel de lucruri s-au întâmplat în mai multe zone ale ţării, dar constatăm astăzi că cei care au reuşit să reţină anumite bunuri au adus un mare serviciu ţării şi bisericii noastre”.

Dr. Ioan Talpeş adaugă la momentul „istoriei trăite” câteva secvenţe la temă din perioada cât a fost şef al Administraţiei Prezidenţiale pe perioada lui Ion Iliescu: 1. „ În anul 2003, ajuns la Moscova, am perceput aceeaşi atmosferă, adică nimeni nu ştia – şi au fost multe personalităţi cu care m-am întâlnit -, nimeni nu discuta despre problema tezaurului. Dimpotrivă, îşi aminteau de momentele în care făcuseră retrocedările, în 1935 şi 1956. Ce rămăsese la nivelul abordărilor plutea într-o nebuloasă. În cele din urmă, discutând şi aducând argumente, s-a ajuns la o deschidere extraordinară”; 2.”Evident că noi trăim într-un mediu al intoxicărilor, într-un mediu incredibil de derutant”; 3. „ Şi eu am văzut, şi mie mi s-au prezentat monedele acelea din aur, pe care le-a văzut domnul Cioroianu…”.

Recomandăm volumul acesta, care strânge la un loc referatele, studiile şi discuţiile la tema „Banca Naţională a României în timpul Primului Război Mondial”, celor interesaţi de geopolitică şi de probleme delicate ale istoriei noastre recente.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania