Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    BILAGONG

    Tănase GROSU

     

     

     


     

    BILAGONG

    Motto: „Non vide me di me
    che vide il vero”.
    (Dante Alighieri)

    Visurile-mi întrupează eleganţa faetonilor,
    infuzând speranţa zborului precum aceste păsări acvatice.
    Căutând râul orb, evadez din temniţa eternă,
    evitând locul opac şi sufocant, străbat Limbul.
    Cu fiecaere zi şi noapte urc mai abitir Muntele!
    Las deoparte Binele şi Răul, Hadesul şi Câmpiile Elizee.
    Copleşit de vremea spaţială, întrevăd avid ochiul de viaţă,
    înfiripat şi sorbit în eternul ochi al Universului.
    Un time-lapse în spectrul luminii, în intimitatea ei,
    spre a deprinde reflexul levitaţiei cu faetonul fotonilor,
    tot timpul în umbra futurorum, dorim să accedem
    la mirajul Necunoscutului, această creaţie unică.
    Tot creaţie unică este şi apa, principiu al vieţii
    şi al morţii totodată, pat germinativ insinuat
    la baza a tot ce există ; dizolvă, diluează, recompune,
    menţinând un echilibru stabil elementelor din natură.
    Vitală-i apa din oaze, umbrită de veşnicii curmali;
    iezerul sau pârâul de munte, creşe pentru păstrăvi;
    râul ori cascada, locul întâlnirilor de amor ale somonilor;
    mlaştinilor, pat de nămol pentru mormoloci şi lini aurii;
    ochiul plin cu apă de ploaie, vital pentru antilopele bongo;
    luminişurile cu gropi de apă din fynbos,
    sau jungla africană, pentru socializarea familiilor de elefanţi;
    bălţile lăsate de râurile secate, padog de promenadă
    pentru hipopotami, bivoli, căprioare, alte necuvântătoare.
    Lacurile, oglinzi bifocale multiplicând văluirea cu tremur de smarald
    şi cleştar; mările în haine gri-perle pline de ectoplasme
    fosforescente vivante – ochiuri animate de lichid translucid;

    oceanele, chivoacuri supreme de apă ale pământului,
    agitate de curenţi, vârtejuri, furtuni şi cicloane,
    adăpostind populaţii de vieţuitoare la concurenţă cu oamenii,
    (din cosmos privit, Pământul se aseamănă cu un imens ochi de apă),
    valul de apă din colţul ochilor, creat de lacrimile
    vărsate la necaz, la bucurie, gest de mângâiere,
    dezmierdare, speranţă, optimism sau deznădejde;
    apa strânsă după ploi torenţiale, în care se scaldă
    rândunele şi vrăbii; în care se bălăcesc fericiţi copiii;
    lacrimile vărsate pentru iubirea împlinită,
    uneori pentru regrete, dezamăgiri, jale sau gelozie…
    Atunci când ni se înfăţişează, cu întregul ei armoire,
    dragostea nu este doar un cartof fierbinte, fierbinte,
    ci un tăciune încins; elongaţia ei se comensurează
    în infinte îmbrăţişări drăgăstoase, mii de sărutări.
    Ce stranie pare cercetarea rocilor impenetrante!
    Când, iată, apare, într-un târziu, picătura miraculoasă
    de apă ancestrală, incorporată în cristale albastre de sare !
    Zăpezile şi gheţurile veşnice din calotele glaciare
    Constituie filoane de apă, criogenate şi compactate:
    Şi ce viaţă se zbate şi colcăie în fulgii de zăpadă încremeniţi !
    Doamne, şi când te gândeşti că coexistă 125,
    de niveluri între noi şi Creatorul Suprem !
    Noi, oamenii, jucăm tare de mult, o „partidă de golf”
    cu Natura, schimbând inabil crosa putter cu cea driver!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5