Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

BIRURI

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

BIRURI

Primit pentru publicare: 08 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 08 Ian. 2020
© Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


BIRURI

V-ați întrebat vreodată de ce plătim noi bir
Acelor care-n lume nu au clădit o piatră?
Oare-au născut în viață cu banii la chimir
Căci despre suflet aibă, demult nu se mai poartă?
Ce-i birul, aceste taxe ce au cutume-n mers
Și sunt impuse lumii și le adună hoții?
Mai marii țării noastre au fost în Univers
Și-au cumpărat Pământul ce-l locuim cu toții?

Miroase-a feudal și-n aste vremuri, care
Se vrea a crede bine că totul e normal,
Avut-a birul hâtru diverse nume, oare…
Nu-i tot același lucru, nu-i jugul pus pe cal?
Din tot ce ai sau n-ai, ți se cuvine-n lege
Spre a plăti venitul mai mult de zeciuială,
Din munca ta cu chinuri, vin alții spre-a culege
Robite taxe grele sub bici și păruială.

Pământul iscă biruri și dijmă-i la tot pas
Iar capii gliei large strâng birul cu arcași,
De nu plătești cu zâmbet și ultim ban rămas
Chiar de-ai murit în chinuri, plătesc ai tăi urmași.
Plătim pământul care, găsit-am toți aici
Ce-l apărăm sub talpă de cei ce-l asupresc,
Suntem ființe multe, lucrăm precum furnici
Spre-a umple gușa largă a celor ce nutresc.

Plătim azi bir pe muncă, plătim aer și apă
Și tot ce mișcă-i plată, de-i vânt sau târâtor
Avem averea noastră: o biată ruptă sapă
Ce-o ciorsăim în glie spre-a scoate birul lor.
Căci toate sunt a lor, dar le plătim noi birul
Spre-a șade dânșii-n lene și-a chiolhăni în tihnă,
Al nostru este lutul, al nost e cimitirul
Ce l-am plătit deasemeni spre a avea odihnă.

Sunt taxe pe trăire, pe drum, pe mal și ape
Pe hrană și pe straie, pe boțul de pământ
Pe-nchipuite feluri ce tronul vor să-adape
Cu galbeni de pomană, furați sub jurământ.
Murim pe zi ce trece, plătim chiar din născare
Puținul nostru lux, acela de a fi
Nici moartea nu ne scapă, un preț pământul are
Căci n-om vrea șade gratis în țărna ce-om trudi!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.601 abonați

4 comentarii la acestă însemnare

  1. Bădărău spune:

    Felicitări!

  2. Ciprian Antoche spune:

    Mulțumesc, stimată doamnă! Aprecierea dv. mă onorează profund!

  3. Stefan Silva spune:

    O poezie realistă, ceea ce ne arata nemărginitele limite ale artei. Orice operă de artă, place sau nu place, valoarea ei cuntificându-se prin impactul asupra consumatorilor de artă, şi nu prin ,,argumentele” criticii. Versul este dureros de adevărat. Bine că nu există cenzură. Am savurat-o. FELICITĂRI!

  4. Ciprian Antoche spune:

    Cenzura apare în acel moment când purul adevăr doare și deranjează, iar realitatea vrea a fi ascunsă prin orice mijloace. Cu toate că adevărul este cunoscut tuturor și este murmurat pe la colțuri de către majoritatea societăți, se dorește implementarea forțată a unei idei de normal acolo unde domnește anormalul.
    Să nu mai sperăm la vremurile când cenzura s-ar fi aplicat inclusiv în gândurile individului, dacă ar fi fost posibil!
    Mulțumesc aprecierii dv, stimate domn, apreciere ce mă onorează!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5