Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    BIRURI

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    BIRURI

    Primit pentru publicare: 08 Ian. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 08 Ian. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    BIRURI

    V-ați întrebat vreodată de ce plătim noi bir
    Acelor care-n lume nu au clădit o piatră?
    Oare-au născut în viață cu banii la chimir
    Căci despre suflet aibă, demult nu se mai poartă?
    Ce-i birul, aceste taxe ce au cutume-n mers
    Și sunt impuse lumii și le adună hoții?
    Mai marii țării noastre au fost în Univers
    Și-au cumpărat Pământul ce-l locuim cu toții?

    Miroase-a feudal și-n aste vremuri, care
    Se vrea a crede bine că totul e normal,
    Avut-a birul hâtru diverse nume, oare…
    Nu-i tot același lucru, nu-i jugul pus pe cal?
    Din tot ce ai sau n-ai, ți se cuvine-n lege
    Spre a plăti venitul mai mult de zeciuială,
    Din munca ta cu chinuri, vin alții spre-a culege
    Robite taxe grele sub bici și păruială.

    Pământul iscă biruri și dijmă-i la tot pas
    Iar capii gliei large strâng birul cu arcași,
    De nu plătești cu zâmbet și ultim ban rămas
    Chiar de-ai murit în chinuri, plătesc ai tăi urmași.
    Plătim pământul care, găsit-am toți aici
    Ce-l apărăm sub talpă de cei ce-l asupresc,
    Suntem ființe multe, lucrăm precum furnici
    Spre-a umple gușa largă a celor ce nutresc.

    Plătim azi bir pe muncă, plătim aer și apă
    Și tot ce mișcă-i plată, de-i vânt sau târâtor
    Avem averea noastră: o biată ruptă sapă
    Ce-o ciorsăim în glie spre-a scoate birul lor.
    Căci toate sunt a lor, dar le plătim noi birul
    Spre-a șade dânșii-n lene și-a chiolhăni în tihnă,
    Al nostru este lutul, al nost e cimitirul
    Ce l-am plătit deasemeni spre a avea odihnă.

    Sunt taxe pe trăire, pe drum, pe mal și ape
    Pe hrană și pe straie, pe boțul de pământ
    Pe-nchipuite feluri ce tronul vor să-adape
    Cu galbeni de pomană, furați sub jurământ.
    Murim pe zi ce trece, plătim chiar din născare
    Puținul nostru lux, acela de a fi
    Nici moartea nu ne scapă, un preț pământul are
    Căci n-om vrea șade gratis în țărna ce-om trudi!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    4 comentarii la acestă însemnare

    1. Bădărău spune:

      Felicitări!

    2. Ciprian Antoche spune:

      Mulțumesc, stimată doamnă! Aprecierea dv. mă onorează profund!

    3. Stefan Silva spune:

      O poezie realistă, ceea ce ne arata nemărginitele limite ale artei. Orice operă de artă, place sau nu place, valoarea ei cuntificându-se prin impactul asupra consumatorilor de artă, şi nu prin ,,argumentele” criticii. Versul este dureros de adevărat. Bine că nu există cenzură. Am savurat-o. FELICITĂRI!

    4. Ciprian Antoche spune:

      Cenzura apare în acel moment când purul adevăr doare și deranjează, iar realitatea vrea a fi ascunsă prin orice mijloace. Cu toate că adevărul este cunoscut tuturor și este murmurat pe la colțuri de către majoritatea societăți, se dorește implementarea forțată a unei idei de normal acolo unde domnește anormalul.
      Să nu mai sperăm la vremurile când cenzura s-ar fi aplicat inclusiv în gândurile individului, dacă ar fi fost posibil!
      Mulțumesc aprecierii dv, stimate domn, apreciere ce mă onorează!

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5