Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

BIRURI

Primit pentru publicare: 08 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 08 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

BIRURI

V-ați întrebat vreodată de ce plătim noi bir
Acelor care-n lume nu au clădit o piatră?
Oare-au născut în viață cu banii la chimir
Căci despre suflet aibă, demult nu se mai poartă?
Ce-i birul, aceste taxe ce au cutume-n mers
Și sunt impuse lumii și le adună hoții?
Mai marii țării noastre au fost în Univers
Și-au cumpărat Pământul ce-l locuim cu toții?

Miroase-a feudal și-n aste vremuri, care
Se vrea a crede bine că totul e normal,
Avut-a birul hâtru diverse nume, oare…
Nu-i tot același lucru, nu-i jugul pus pe cal?
Din tot ce ai sau n-ai, ți se cuvine-n lege
Spre a plăti venitul mai mult de zeciuială,
Din munca ta cu chinuri, vin alții spre-a culege
Robite taxe grele sub bici și păruială.

Pământul iscă biruri și dijmă-i la tot pas
Iar capii gliei large strâng birul cu arcași,
De nu plătești cu zâmbet și ultim ban rămas
Chiar de-ai murit în chinuri, plătesc ai tăi urmași.
Plătim pământul care, găsit-am toți aici
Ce-l apărăm sub talpă de cei ce-l asupresc,
Suntem ființe multe, lucrăm precum furnici
Spre-a umple gușa largă a celor ce nutresc.

Plătim azi bir pe muncă, plătim aer și apă
Și tot ce mișcă-i plată, de-i vânt sau târâtor
Avem averea noastră: o biată ruptă sapă
Ce-o ciorsăim în glie spre-a scoate birul lor.
Căci toate sunt a lor, dar le plătim noi birul
Spre-a șade dânșii-n lene și-a chiolhăni în tihnă,
Al nostru este lutul, al nost e cimitirul
Ce l-am plătit deasemeni spre a avea odihnă.

Sunt taxe pe trăire, pe drum, pe mal și ape
Pe hrană și pe straie, pe boțul de pământ
Pe-nchipuite feluri ce tronul vor să-adape
Cu galbeni de pomană, furați sub jurământ.
Murim pe zi ce trece, plătim chiar din născare
Puținul nostru lux, acela de a fi
Nici moartea nu ne scapă, un preț pământul are
Căci n-om vrea șade gratis în țărna ce-om trudi!