Istoria Bisericii Universale este un orizont de cercetare asupra căruia m-am aplecat întotdeauna cu un interes aparte, gândindu-mă și la faptul că geniul Occidentului a fost posibil datorită ființării creștine.
Confruntându-mă cu diferite lumi confesionale creștine, inclusiv în lumea ortodoxă, am descoperit recent spre bucuria mea spirituală sensurile adânci, profunde și necunoscute ale unei alte biserici lutherane care are cu totul alt chip și cu totul altă voce decât Biserica Evanghelică Lutherană, mult mai cunoscută publicului larg. Mă refer la Biserica Lutherană Confesională, mai exact la Biserica Lutherană-Sinodul Missouri, iar o asemenea descoperire fericită se datorează întâlnirii mele cu părintele Sorin-Horia Trifa, reprezentant de seamă al peisajului ecleziastic tocmai menționat.
Sorin-Horia Trifa este așadar preot în cadrul Bisericii Lutherane Confesionale și ar trebui adăugat faptul că doar datorită misiunii sale noi românii putem întâlni și lutheranismul de limbă română, care deocamdată este foarte tânăr. Cu privire la părintele Sorin-Horia Trifa, o personalitate spirituală extrem de fidelă principiilor Bisericii primare și orientată înspre expunerea adecvată a autenticității gândirii lui Martin Luther, trebuie să aduc în evidență pregătirea sa curiculară de excepție. Pe lângă studiile de licență din cadrul Facultății de Teologie Baptistă a Universității din București, Sorin-Horia Trifa își completează activitatea academică cu un Master of Sacred Theology la Concordia Theological Seminary – Fort Wayne, Indiana (SUA) în colaborare cu Universitatea din Göteborg (Suedia). De asemenea, pregătirea academică a singurului pastor lutheran de limbă română este pus în valoare și de statutul său de doctorand al Facultății de Teologie Romano-Catolică din București, fapt care demonstrează deschiderea sa spirituală, precum și experiența ecumenică acumulată.
Așadar, Sorin-Horia Trifa este cel care m-a introdus într-o lume lutherană total necunoscută mie și pe lângă dezbaterile teologice de care am avut parte, am beneficiat din partea sa și de volumul alcătuit atât de inspirat, cu titlul „Mijloacele harului în Biserica Lutherană Confesională”, publicată în anul 2017, la editura „Armonii culturale”.
Mărturisesc că pe mine această carte m-a marcat întru totul pentru că dimensiunea profund teologică ce stă la baza ei m-a făcut să înțeleg că dogmatica lutherană are o bogăție conceptuală imensă, îmbrăcând forma unei adevărate antropologii.
Volumul semnat de Sorin-Horia Trifa aduce în evidență  dorința expresă a Bisericii Lutherane Confesionale de a pune accent pe administrarea corectă a liturghiei lutherane din secolul al XVI-lea, fiind fundamentată pe predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Botez și Sfânta Cină.
Pe de altă parte, această carte are menirea de a ne face să înțelegem logică spirituală a Reformei lui Martin Luther din 1517, singura reformă protestantă care a dorit să readucă în atenție fundamentele uitate ale Bisericii lui Hristos. Aflăm astfel că cele 95 de teze lutherane expuse pe poarta bisericii castelului din Wittenberg nu aveau ca țel crearea unei alte biserici în afara celei Romano-Catolice pe care Martin Luther însuși căutase să o slujească în totalitate. Dovadă cu privire la această afirmație sunt Dieta de la Worms, precum și cea de la Augsburg în urma cărora poziția teologică a lui Martin Luther nu dorea decât i se argumenteze scripturistic din partea romano-catolicilor unde săvârșește erorile de care este acuzat.
Evident, datorită cărții lui Sorin-Horia Trifa aflăm detalii interesante și despre cele două Diete, mai ales despre Confesiunea de la Augsburg, esențială în economia înțelegerii teologiei lutherane.
Ni se oferă de asemenea informații prețioase despre Philip Melanchton, cel care l-a reprezentat pe Martin Luther inclusiv la Augsburg la data de 25 iunie 1530 și căruia i-a acordat toată încrederea. Parcurgând volumul, ne este prezentat și contextul în care Luther și-a alcătuit micul și mare catehism, documente fundamentale în materie de credință pentru Biserica Lutherană Confesională. Ni se lărgește orizontul cunoașterii istoriei reformelor protestante și datorită felului în care autorul descrie temeiul în virtutea căruia în 1540 Philip Melanchton a ajuns să elaboreze Confesiunea Augastana Variata ce venea în completarea vechii confesiuni de la Augsburg, aspect care nu a reprezentat întru totul și doctrina pură pe care Martin Luther a susținut-o în chip nealterat.