Tatăl meu a murit acum cincizeci și șapte de ani.Sau 150. Așa mi se pare. Anii sunt ca niște portocale. Între timp a murit și mama. Eu exist datorită lui Dumnezeu, deși El nu are o evidență clară. Prin telescop se văd cei dragi plutind. Luck you and lucky me. Anii pot fi pictați. O biografie într-o pictură. Poți purta un vid mult timp. Apoi se sparge ca un balon. Ploaie cu flori, cu păsări, cu sâni, iar sânii au ochi. În grădină cresc și morții. Pe țărm am zărit o pictoriță care îmi făcea portretul fără să mă cunoască. Teme-te de teme și anateme. Unchiul Gheizer mi-a dăruit un yacht. Dar Bărăganul mi-a furat anul. Despre Albion a auzit și Ion, fără busolă și fără de țară. Batavia este pe unde se luptă Flavia cu Priap. Este o luptă inegală. Ulise ieși din culise și spuse – stop, no Penelope. Adusese un motan pe nume Quito care îi lingea pantofii. N”Djamena strigă Alcmena în clipa violului de culoarea turnesolului , adică violetă. Kinshasa-ha-ha-ha, râde publicul degea. Bade Kampuchia, așa arată felucia ? Mai bine Zimbabwe că dintele cade. Din Silistra ne vine lista cu boli, cu SIDA și cu absida. Don Batista, don Batista, unde sunt burghezii lui Krishna? Băi, Teleorman,. Numele tău e un roman, un Telefunken în miniatură, fii și tu geamantan, băi, Teleroman. Dar cel mai bun lemn este Wilhelm. Pe contrasens am un prieten dens. Clio mi-a fost amantă la CIO. Serviciul olandez. Azimutul , iapa, cnutul. Spânzurații au o vorbă – prezent la datorie. Un fel de euro-ciocârlie. Tatăl meu nu înțelege ce scriu. Dar el trăiește în inima mea, de ce nu aș scrie? Da. Intruziile creează iluzii cu perfuzii. Dezamăgire, dezarmare, nu vrem bombe nucleare. Din Ceașcă nu a curs sânge. Cred că era un extraterestru fără diplomă. Inima mea se află în mâinile mele, când obosesc o uit pe fereastra iubitei, dar la curățenie generală inima mea dispare și cer un nou transplant. Singurul om fără inimă este copacul. Dar are vână, poate conduce un stat, o galaxie. Credeți că Dumnezeu are inimă? Ar fi o cumplită erezie. Punct.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania