Primit pentru publicare: 09 nov.2015
Autor: Vasile  LARCO
Publicat: 10 nov.2015

 

BUCECEA  PE  ARIPA  TIMPULUI    

                                                        

            Ajuns în coama dealului pe care se întinde satul Călinești, vecin spre est cu Ipoteștiul lui Mihai Eminescu, venind pe drumul dinspre Botoșani, se deschide panorama unei localități binecuvântate de Dumnezeu, cu numele de Bucecea, denumirea unică în România, așezare mărginită de apa dulce a Siretului și de pădurea oxigenată a Găvanului, care este o prelungire a codrului eminescian. Acest așezământ situat pe locul unei foste păduri seculare, se bucură de o priveliște încântătoare dată de forma geografică deosebită, o combinație între șes și deal. Aici mi-a fost dat să văd lumina zilei, să-mi petrec frumoșii ani de neuitat ai copilăriei și ai adolescenței, aici am cunoscut oameni deosebiți, frumoși la suflet, care știu să îmbine hora cu munca, să învingă greutățile vieții, să treacă peste visicitudinele vremii și ale vremurilor, aici m-am format pentru viață. La Bucecea îmi sunt părinții care mă privesc din înaltul cerului sau din adâncuri, îmi călăuzesc de acolo pașii, sunt în continuare iertători cu mine pentru omeneștile greșeli și mă așteaptă răbdători să le fiu alături pe drumul veșniciei. Pentru oricare dintre noi, localitatea de baștină este cea mai frumosaă de pe pământ. În Bucecea îmi sunt rădăcinile, acolo am văzut primul răsărit de soare, acolo am făcut primii pași, urmăriți cu nesfârșită gingășie de părinți, de acolo am băut prima cană cu apă și tot acolo am învățat să vorbesc românește. Oriunde ne vor purta pașii prin lumea largă, nu trebuie să uităm niciodată de unde am plecat, mereu să privim și în urmă, să ne exprimăm adânca recunoștință pentru părinții noștri, pentru înaintași, care au asigurat continuitatea vieții pe aceste meleaguri.

            În prezent, orașul Bucecea, sărăcit de industria cândva existentă, își trăiește prezentul  la fel ca oricare așezare din țară, sub semnul noilor transformări politice și sociale, străduindu-se să facă față acestora și să privească în viitor cu optimism. Acest lucru depinde de priceperea și dăruirea localnicilor, de noile condiții create de cei de „sus”  și nu în ultimul rând de conducerea locală. Actualul primar, dr. Andron Tâmpău, este în fruntea obștei de peste zece ani, fapt ce denotă că este destoinic, este iubit de localnici, fiind trup și suflet, cum se spune, pentru continuarea în bune condiții a vieții bucecenilor. În activitea primăriei de zi cu zi, este ajutat de tânărul viceprimar Angel Gheorghiu, de secretarul Radu Ciobanu, de consilierii locali etc.

            Despre localitatea Bucecea, de-a lungul existenței sale,  au scris personalități locale și nu numai, cadre didactice, istorici, realizând monografii, numai în felul acesta, prezentul păstrează trecutul pentru viitor. Ultima monografie, frumos îngrijită, cuprinzătoare, este întocmită de către istoricul Iulian-Cătălin Nechifor, în anul 2014, dumnealui fiind originar din Bucecea. Cuprinde două volume: BUCECEA, istorie și BUCECEA, documente, ambele însumând circa 800 de pagini. Nicolae Iorga spunea că fiecare localitate, indiferent de mărime, trebuie să aibă o monografie. Subsemnatul, sensibilizat de acest îndemn și de faptul că doream să fac ceva pentru promovarea, cunoașterea și păstrarea tradițiiilor localității în care m-am născut, în anul 2011 am realizat o Monografie selectivă a acestei așezări, situată în județul Botoșani. Semnează această lucrare documentară autorii: Vasile Larco, Ion Sposib, Petru Belciug, Vasile Afedoaei și Paul Mustiață. Desigur, aceste două recente documente nu vor fi ultimele, viața merge mai departe, se vor descoperi noi mărturii istorice, arheologice sau de altă natură.

         În continuare, redau mai jos, în versuri, o încercare de prezentare a localității, având următorul motto: Știți de planete, cosmos, stele, / De ape, munți, de toate cele, / De-a fir-a păr știți despre vin, / Dar de Bucecea prea puțin!

   

Bucecea, dragă, fii slăvită,

Spun răspicat, precum un bonz,

În timp tu pari nemărginită,

Vii din epoca cea de bronz.

 

E scris, sunt mărturii în carte,

Ai urme din paleolitic,

Ținut iubit, vii de departe,

Ca orișice plai mioritic.

 

Trăit-ai viață zbuciumată,

O știu doar zeii din Olimp,

Vândută-ai fost, chiar și donată

Și transformări ai prins în timp.

 

Scăldată de Siret tu ești,

Dar uneori și inundată,

Cu falnici fagi te mărginești,

Ești de Găvan, oxigenată.

 

Vălcești ai fost la început

Pe la Biserica pustie,

Urgii, incendii ai avut

Și foamete și sărăcie.

 

Că-n noaptea Sfântă-a Învierii,

Prăpăd a fost pe-acest pământ,

Tătarii-n grup, cum vin hingherii,

Au pârjolit Lăcașul Sfânt.
Apoi, încetul cu încetul,

Poporul încercat, sărmanul,

În urmă a lăsat Siretul

Și i-a adăpostit Găvanul.

 

Aici și-a construit noi case

Sădit-a pomi, crescut-a oi,

De toate ce-s trebuincioase:

Și vaci, găini și cai și boi.

 

Când Dumnezeu a dat un semn,

A apărut ca o văpaie,

Bisericuța cea din lemn

Cu hramul Sfântul Nicolae.

 

Rallet  te-a și numit drept Târg

Spre al urbanizării drum,

Iar oamenii muncind cu sârg

L-au ridicat și-i ca acum.

 

Rămas-au pentru viitor

Alese nume, ca Miclescu,

Gheorghiu, fost învățător,

Precum și frații-Alexandrescu.

Bucecea, două sate ai:

Pe-acel în care-a stat Călina,

Deci, Călinești, vestitul plai

Și pe un altul, Bohoghina.   

                                                                       

În lungul drum de până-acum

Au fost și glorii și declinuri,

A fost și soare-a fost și fum

Și fericire, dar și chinuri.

 

Crescătorii au fost în sat

Și Fabrică de zahăr, nouă,

Livezi și iaz, dar ce păcat,

Au dispărut precum o rouă.

 

Dar alte vremuri azi trăim,

Căci viața merge înainte,

Cu toții optimiști să fim

Pe-aceste locuri dragi și sfinte.

 

Pân’ vom ajunge-n țintirim

Să proslăvim înaintașii,

Iar pe noi toți ce-acum trăim

Or să ne judece urmașii.