Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

VASILE LARCO: DE LA VĂLCEȘTI LA BUCECEA

unnamedVASILE  LARCO:   DE  LA  VĂLCEȘTI  LA  BUCECEA

           

            Bucecea, dragă, fii slăvită,
Spun răspicat, precum un bonz,
În timp tu pari nemărginită
Vii din epoca cea de bronz.

E scris, sunt mărturii în carte,
Ai urme din paleolitic,
Ținut iubit, vii de departe,
Ca orișice plai mioritic.

Trăit-ai viață zbuciumată,
O știu doar zeii din Olimp,
Vândută-ai fost, chiar și donată
Și transformări ai prins în timp.

Scăldată de Siret tu ești,
Iar uneori și inundată,
Cu falnici fagi te mărginești,
Ești de Găvan, oxigenată.

 

Vălcești ai fost la început
Pe la Biserica pustie,
Urgii, incendii ai avut
Și foamete și sărăcie.

Că-n noaptea Sfântă-a Învierii,
Prăpăd a fost pe-acest pământ,
Tătarii-n grup, cum sunt hingherii,
Au pârjolit Lăcașul Sfânt.
Apoi, încetul cu încetul,
Poporul încercat, sărman,
În urmă a lăsat Siretul
Și s-a retras mai spre Găvan.

Aici și-a construit noi case
Sădit-a pomi, crescut-a oi,
De toate ce-s trebuincioase:
Și vaci, găini și cai și boi.

Când Dumnezeu a dat un semn,
A apărut ca o văpaie,
Bisericuța cea din lemn
Cu hramul Sfântul Nicolae.

Rallet  te-a și numit drept Târg
Spre al urbanizării drum,
Iar oamenii muncind cu sârg
L-au ridicat și-i ca acum.

Rămas-au pentru viitor
Alese nume, ca Miclescu,
Gheorghiu, fost învățător,
Precum și frații-Alexandrescu.

Bucecea, două sate ai:
Pe-acel în care-a stat Călina,
Deci, Călinești, vestitul plai
Și pe un altul, Bohoghina.                                                                     

În lungul drum de până-acum
Au fost și glorii și declinuri,
A fost și soare-a fost și fum
Și fericire, dar și chinuri.

Crescătorii au fost în sat
Și Fabrică de zahăr, nouă,
Livezi și iaz, dar ce păcat,
Au dispărut precum o rouă.

Dar alte vremuri azi trăim,
Căci viața merge înainte,
Cu toții optimiști să fim
Pe-aceste locuri dragi și sfinte.

Pân’ vom ajunge-n țintirim
Să proslăvim înaintașii,
Iar pe noi toți ce-acum trăim
Or să ne judece urmașii.

DESTĂINUIRE  

Cândva din plaiul bucecean
Plecat-am de la stâlpul porţii
Şi-s fără voia mea ieşean
Căci i-am intrat în voie sorţii!              

                                                          

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5