Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    VASILE LARCO: DE LA VĂLCEȘTI LA BUCECEA

    unnamedVASILE  LARCO:   DE  LA  VĂLCEȘTI  LA  BUCECEA

               

                Bucecea, dragă, fii slăvită,
    Spun răspicat, precum un bonz,
    În timp tu pari nemărginită
    Vii din epoca cea de bronz.

    E scris, sunt mărturii în carte,
    Ai urme din paleolitic,
    Ținut iubit, vii de departe,
    Ca orișice plai mioritic.

    Trăit-ai viață zbuciumată,
    O știu doar zeii din Olimp,
    Vândută-ai fost, chiar și donată
    Și transformări ai prins în timp.

    Scăldată de Siret tu ești,
    Iar uneori și inundată,
    Cu falnici fagi te mărginești,
    Ești de Găvan, oxigenată.

     

    Vălcești ai fost la început
    Pe la Biserica pustie,
    Urgii, incendii ai avut
    Și foamete și sărăcie.

    Că-n noaptea Sfântă-a Învierii,
    Prăpăd a fost pe-acest pământ,
    Tătarii-n grup, cum sunt hingherii,
    Au pârjolit Lăcașul Sfânt.
    Apoi, încetul cu încetul,
    Poporul încercat, sărman,
    În urmă a lăsat Siretul
    Și s-a retras mai spre Găvan.

    Aici și-a construit noi case
    Sădit-a pomi, crescut-a oi,
    De toate ce-s trebuincioase:
    Și vaci, găini și cai și boi.

    Când Dumnezeu a dat un semn,
    A apărut ca o văpaie,
    Bisericuța cea din lemn
    Cu hramul Sfântul Nicolae.

    Rallet  te-a și numit drept Târg
    Spre al urbanizării drum,
    Iar oamenii muncind cu sârg
    L-au ridicat și-i ca acum.

    Rămas-au pentru viitor
    Alese nume, ca Miclescu,
    Gheorghiu, fost învățător,
    Precum și frații-Alexandrescu.

    Bucecea, două sate ai:
    Pe-acel în care-a stat Călina,
    Deci, Călinești, vestitul plai
    Și pe un altul, Bohoghina.                                                                     

    În lungul drum de până-acum
    Au fost și glorii și declinuri,
    A fost și soare-a fost și fum
    Și fericire, dar și chinuri.

    Crescătorii au fost în sat
    Și Fabrică de zahăr, nouă,
    Livezi și iaz, dar ce păcat,
    Au dispărut precum o rouă.

    Dar alte vremuri azi trăim,
    Căci viața merge înainte,
    Cu toții optimiști să fim
    Pe-aceste locuri dragi și sfinte.

    Pân’ vom ajunge-n țintirim
    Să proslăvim înaintașii,
    Iar pe noi toți ce-acum trăim
    Or să ne judece urmașii.

    DESTĂINUIRE  

    Cândva din plaiul bucecean
    Plecat-am de la stâlpul porţii
    Şi-s fără voia mea ieşean
    Căci i-am intrat în voie sorţii!              

                                                              

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5