Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

BUCOVINA,ŢARA DE SUS E TOT MAI SUS

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

BUCOVINA, ŢARA DE SUS E TOT MAI SUS

Primit pentru publicare: 17 Martie 2020
Autor: Teodor EPURE
Publicat: 19 Martie 2020
© Teodor Epure© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


  În neasemuitul ţinut al dacilor liberi
        norii plumburii par nişte zimbri
        goniţi din urmă,parcă,de oştenii lui Bogdan,
        întemeietorul statului moldovean.
        E ţinutul cu drumuri şerpuitoare,
        cu peşti în apele curgătoare,
        cu cetăţi şi ctitorii din vechime fermecătoare,
        cu brazi nealteraţi sub care te opreşti râzând
        şi-ţi încălzeşti fruntea cu aerul rotund
        când clopotele de rouă se aud sunând.
        Peste culmile pierdute-n nori,de stele străjuite,
        printre brazii seculari,martori,ai vremurilor trecute,
        peste tot doina strămoşească străbate,
        ducând cu ea tot ce e mai frumos şi mai românesc.
        Aici,în verdele Suceviţei,primăvara a izvorât,
        nava Dragomirnei  aici s-a născut,
        zidurile Solcăi în mierea toamnei s-au scăldat,
        prima zăpadă din an la Humor a căzut.
        În casele de lemn graţioase
        cu zugrăveli interioare,
       cu faţade strălucitoare,
       a fân şi a mere miroase.
        Aici soarele apune mai frumos,
        lenmul este mai preţios
       aici,umbra lui Ştefan Vodă
       în ziduri s-a infiltrat,
       candele pe mormânt i-a luminat,
       aerul e mai curat şi mai purificat.
       Întregul ţinut e un muzeu de lemn şi piatră
       unde limba dulce de la sine cântă,
       oamenii au suflete curate
       şi-o străveche ospitalitate.
       Chiar dacă ninge,chiar dacă plouă,
       calendarul rămâne de-a pururi oprit,
       în ziua când Eminescu s-a născut.
       Atunci când poetul a visat
       că în stea s-a preschimbat,
       la dulcele corn s-a gândit
       care să-i sune încă o dată
       stema de viaţă a Bucovinei,
       de aceea ne tot întrebăm
       cum se vede de acolo,din înaltul Stelei,
       pământul acesta de cântec şi de culoare,
       cum se aude cornul său de argint
       spintecând tăriile şi spaţiile luminând?
       E Bucovina ce mereu aşteaptă,
       fraţii săi să se întoarcă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania