Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

BUCOVINA,ŢARA DE SUS E TOT MAI SUS

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

BUCOVINA, ŢARA DE SUS E TOT MAI SUS

Primit pentru publicare: 17 Martie 2020
Autor: Teodor EPURE
Publicat: 19 Martie 2020
© Teodor Epure© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


  În neasemuitul ţinut al dacilor liberi
        norii plumburii par nişte zimbri
        goniţi din urmă,parcă,de oştenii lui Bogdan,
        întemeietorul statului moldovean.
        E ţinutul cu drumuri şerpuitoare,
        cu peşti în apele curgătoare,
        cu cetăţi şi ctitorii din vechime fermecătoare,
        cu brazi nealteraţi sub care te opreşti râzând
        şi-ţi încălzeşti fruntea cu aerul rotund
        când clopotele de rouă se aud sunând.
        Peste culmile pierdute-n nori,de stele străjuite,
        printre brazii seculari,martori,ai vremurilor trecute,
        peste tot doina strămoşească străbate,
        ducând cu ea tot ce e mai frumos şi mai românesc.
        Aici,în verdele Suceviţei,primăvara a izvorât,
        nava Dragomirnei  aici s-a născut,
        zidurile Solcăi în mierea toamnei s-au scăldat,
        prima zăpadă din an la Humor a căzut.
        În casele de lemn graţioase
        cu zugrăveli interioare,
       cu faţade strălucitoare,
       a fân şi a mere miroase.
        Aici soarele apune mai frumos,
        lenmul este mai preţios
       aici,umbra lui Ştefan Vodă
       în ziduri s-a infiltrat,
       candele pe mormânt i-a luminat,
       aerul e mai curat şi mai purificat.
       Întregul ţinut e un muzeu de lemn şi piatră
       unde limba dulce de la sine cântă,
       oamenii au suflete curate
       şi-o străveche ospitalitate.
       Chiar dacă ninge,chiar dacă plouă,
       calendarul rămâne de-a pururi oprit,
       în ziua când Eminescu s-a născut.
       Atunci când poetul a visat
       că în stea s-a preschimbat,
       la dulcele corn s-a gândit
       care să-i sune încă o dată
       stema de viaţă a Bucovinei,
       de aceea ne tot întrebăm
       cum se vede de acolo,din înaltul Stelei,
       pământul acesta de cântec şi de culoare,
       cum se aude cornul său de argint
       spintecând tăriile şi spaţiile luminând?
       E Bucovina ce mereu aşteaptă,
       fraţii săi să se întoarcă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.593 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5