Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Bustul lui Mihai Eminescu de la Botoșani

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Bustul lui Mihai Eminescu de la Botoșani

Primit pentru publicare: 06 Sept. 2020
Autor: Nicolae IOSUB, redactor rev. Luceafărul     
Publicat: 08 Sept.  2020

© Nicolae Iosub, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Bustul lui Mihai Eminescu de la Botoșani

 La un an de la moartea poetului, în faţa şcolii Marchian din Botoşani, este amplasat un bust, sculptat de Ioan Georgescu, cu fonduri strânse prin colectă publică, prin grija studenților din București și Iași. Bustul este din bronz şi a fost turnat la Paris. Bustul a fost dezvelit la 10 septembrie 1890 cu prilejul Congresului Naţional Studenţesc, ținut la Botoșani în perioada 5-10 septembrie 1890, o mare sărbătoare la care au vorbit: V. A. Urechia, B. Şt. Delavrancea, C. Exarcu, T. Bacaloglu etc. Propunerea realizării acestui bust a venit din partea studentului botoșănean Corneliu Botez, la un congres studențesc de la Ploiești, din 1889.

Pe suportul în trei trepte, executat din marmură albă, s-a inscripţionat: ,,Poetului Mihail Eminescu 1850-1889. Studenţii universitari români din Bucureşti-Iaşi. Omagiu şi admiraţiune”.

În anul 1932 bustul a fost mutat în parcul ,,Mihai Eminescu” din Botoşani. Pe soclu sunt reproduse versurile:

,,Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece”.

În perioada 5-10 septembrie 1890, a avut loc la Botoșani, Congresul Studenţilor Universitari din Iaşi şi Bucureşti, congres la care au participat aproape 500 de studenţi din cele două mari orașe. Congresul s-a ţinut în sala teatrului din Botoşani, care pe atunci era Casa Sommer.

Cu aceeaşi ocazie s-a inaugurat şi bustul lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului I. Georgescu. Bustul poetului a fost amplasat într-un loc spaţios şi frumos, în faţa Şcolii Marchian. La solemnitatea de dezvelire au participat mai multe mii de cetăţeni, studenţi, copii, din Botoşani şi din alte localităţi ale ţării.

Între orele 10 şi 12 au fost rostite discursuri de către o serie de personalităţi: Ioniţă Scipione Bădescu, P. Carp, Ştefan Ioan, Ventura, prof. Vasiliu, B. Şt. Delavrancea, Bacalbaşa Savu, Gruber şi studentul… care a vorbit în numele delegaţiilor liceelor ,,Sf. Sava “ şi ,,Matei Basarab” din Bucureşti.

După terminarea discursurilor, au defilat prin faţa bustului: Regimentul 16 dorobanţi, şcolile primare, şcoala de meserii, liceul din Botoşani, delegaţiile liceelor Sf. Sava şi Matei Basarab, Conservatorul, Societatea pentru învăţătura poporului român, Asociaţia studenţilor români din Bucureşti şi Iaşi, Comitetul studenţilor pentru ridicarea bustului, Societatea Unirea şi Tinerimea română, a cluburilor liberale din Bucureşti şi Iaşi, a presei şi terminând cu publicul participant. Din cei trei miniştri invitaţi nu a participat nici unul.

Seara, primăria oraşului Botoşani a oferit celor 500 de studenţi un banchet la sala de lângă cazarma militară din Botoşani.

Impresia lui B. Şt. Delavrancea, participant la acţiune, ,,Studenţii au dovedit că sunt vii, entuziaşti, plini de foc şi nu rămân indiferenţi la chestiunile care sunt de cea mai mare importanţă pentru poporul românesc” (Barbu Delavrancea- Studenţii la Botoşani. Inaugurarea bustului lui Eminescu- 1890).

Publicația ,,Curierul Român” din Botoșani, condusă de prietenul lui Eminescu, Ioniță Scipione Bădescu, prezenta în numărul 35 din 15 septembrie 1890, festivitățile prilejuite de Congresul Studențesc, cu atmosfera de sărbătoare ce a stăpânit Botoșaniul, prezentând discursurile ținute la bustul poetului. Ioniță Bădescu ține un discurs din partea botoșănenilor, în care spune: ,,Sentimentul sublim al zilei de astăzi este cugetarea și credința unei generații întregi, sinceră, necoruptă și capabilă de tot ce-i nobil și frumos; este cugetarea și credința unui întreg șir strâns de admiratori convinși, care, cu vederile lor limpezi privesc lumina ce se revarsă de pe înălțimea geniului lui Eminescu fără a orbi, fără a-și arde aripile, ci încălzindu-și inimile și luminându-și sufletele la flacăra ei binefăcătoare…Chipul lui Eminescu, nu este și nu va rămâne numai un semn veșnic al admirației și iubirii cetății noastre pentru geniul și memoria marelui cugetător, ci e menită în același timp a transmite în viitor și a perpetua omagiul recunoștinței noastre pentru entuziasta junime studioasă, care i-a adus și i-a dăruit această comoară nesecată de mari și duioase impresii  și amintiri; căci, onorată adunare, Eminescu înainte de a fi poetul întregii românimi, este și va rămâne cel mai mare, până astăzi, fiu al Botoșanilor”. Acum, la 130 de ani de la acel moment solemn din viața Botoșanilor, prezicerea lui Scipione Bădescu a devenit realitate, Eminescu este și va fi cel mai mare fiu al Botoșanilor și cel mai mare poet român.

În numele studenților universitari a vorbit Constantin V. Vasiliu, care, în cuvântul său a spus: ,,Primiți-ne darul și fie-vă de două ori scump; e prinosul de admirațiune cețl închinăm unui ilustru fiu al cetății voastre și în același timp e legământul unei tinerimi care și-a înțeles misiunea, îndreptându-se spre acel ideal pe care Eminescu a lăsat să-l întrevedem.

Iar noi, tinerimea universitară, care renaștem prin cultul celor aleși, noi să nu ne uităm menirea; noi să ne facem datoria, când atâtea glasuri ne cheamă la postul nostru. Eminescu și-a făcut-o pe a lui- de aceea el va trăi”.

Cu prilejul acestei manifestării ziariștii prezenți au editat un ziar comemorativ ,,Eminescu” și altul intitulat ,,Gazeta gazetarilor”, în care s-a reflectat viața și activitatea lui Mihai Eminescu și au fost redate cuvântările rostite cu acest prilej.

Bustul lui Mihai Eminescu din fața Școlii Marchian, are o poveste interesantă. În anul 1887, când Eminescu era internat la sanatoriul de la Mănăstirea Neamț, este vizitat de Ion Creangă și V.G. Morțun. Cu această ocazie, Morțun propune lui Eminescu scoaterea unui volum de poezii și proză, pentru a putea veni în sprijinul poetului, care avea nevoie de bani.

Venind la Botoșani, Eminescu aștepta apariția volumului, având nevoie de bani, dar el întârzia din cauza lui Morțun. Morțun s-a apucat să corecteze textele lui Eminescu folosind ,,ortografia nădejdiană”, lucru criticat de mulți comentatori literari, lucru pe care Eminescu cred că nu l-a cunoscut și nici nu ar fi putut fi de acord cu această modificare.

Lucrurile la tipografia H. Goldner au întârziat destul de mult, Eminescu fiind internat la sanatoriul lui Al Șuțu din București, iar cartea apare după moartea sa, nefiindu-i de nici un folos. Poetul nici măcar nu și-a văzut acest volum.

V.G. Morțun, cel care a editat volumul ,,M. Eminescu. Proză și Versuri”  în 1890, în postfața ,,Către cititori„ precizează:,,Volumul de față trebuia să apară în anul trecut și editorele, care în această  publicație nu urmărea nici un gând bănesc, era să-și scoată numai cheltuielele, remâind ca autoriul să beneficieze de tot câștigul.

      De atunci încoace Mihaiu Eminescu săvârșindu-se din vieață, publicațiunea a fost întreruptă, dar credincios înțelegerii avute, editorele nu voiește să tragă nici un folos bănesc din acest volum și va depune în mânele societății întocmite pentru înălțarea statuiei nepieritorului poet câștigul net al acestei publicații. V. G. M.”.

Volumul s-a tipărit:

101 Exemplare numerotate, ediție de lux, hârtie velină și fotografia autorului..10 lei
501  Exemplare hârtie velină….5 lei
1001 Exemplare, ediție populară….3 lei

Ziarul Libertatea nr.54 din 22 februarie 1890, ce apărea la Botoșani, anunță apariția  volumului ,,M. Eminescu. Versuri și Proză”, cu scrisoarea lui Eminescu din 10 noiembrie 1887, publicată pe prima pagină:,, A apărut de sub presă, la Iași, în editura d-lui V. G. Morțun, Poezii și proză de Mihai Eminescu. Volumul de aproape 300 de pagini, cuprinde toate scrierile cunoscute ale lui Eminescu, care n-au fost cuprinse în volumul Poezii din editura Socec. Acest volum a ieșit în trei ediții:

Edițiunea populară cu preț de trei lei exemplarul.
Edițiunea pe hârtie velină cu preț de 5 lei exemplarul.
Edițiunea de lux, numerotată, cu portretul autorului, 10 lei exemplarul.

Volumul începe cu o scrisoare a ilustrului poet către editor și sfârșește cu o scrisoare a d-lui V.G. Morțun către cititori, prin care se arată că, scopul său nefiind speculant, va înainta tot venitul ediției, acelora care și-au luat sarcina de a ridica o statuie marelui poet. Depozitul volumului la librăria Frații Șaraga, Iași. Doritorii vor adăuga 25 bani pentru francarea recomandată a volumului”.

Din tirajul de 1603 exemplare tipărite s-au realizat 6518 lei, din care 5000 lei a costat tipărirea și restul de 1518 lei au fost cedați studenților care au comandat bustul lui Eminescu de la Botoșani, dezvelit pe 10 septembrie 1890. Iată cum Eminescu, încă din timpul vieții sale, a contribuit cu această sumă de bani la realizarea propriului său bust din Botoșani.

Astăzi, bustul lui Mihai Eminescu este amplasat în parcul cu același nume, loc de pelerinaj pentru vizitatori și de comemorare a poetului, pe 15 ianuarie și 15 iunie al fiecărui an.

Nicolae Iosub-5  septembrie 2020

Bustul lui Mihai Eminescu din faţa Şcolii Marchian din Botoşani

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.624 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5