Primit pentru publicare: 21 febr.2016
Autor: Lucian MANOLE, redactor al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 21 febr.2016
Editor: Olivian IVANICIUC

CĂLĂTOR PRIN ANTICARIAT

 IORGA ŞI „TESAURUL DE ARTĂ BOTUŞĂNEAN”

Privesc cu admiraţie un document [4] apărut în 1939 la aşezământul tipografic „Datina Românească” din Vălenii de Munte (Prahova), având ca autor pe Nicolae Iorga şi intitulat „Din tesaurul de artă botuşănean”. Pe prima copertă suntem informaţi că apariţia este un „extras din „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, Fascicola 95, ianuar-mart 1938”. Considerând că se impune un istoric al evoluţiei acestor „Buletine…” (BCMI), facem o sistematizare din [1]:

1892 – pe 17 noiembrie, prin decret regal, se promulgă „Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice”;
1892 – în conformitate cu legea promulgată se înfiinţează Comisiunea Monumentelor Istorice  (CMI);
1908 – apare primul număr din „Buletinul Comisiunii monumentelor Istorice”(BCMI);
1945 – apare ultimul număr din BCMI;
1948 – Comisiunea Monumentelor Istorice se desfiinţează;
1951 – se înfiinţează Comisia Ştiinţifică a Muzeelor şi Monumentelor Istorice şi Artistice;
1958 – apare unicul număr din revista „Monumente şi Muzee”, ce se dorea o continuatoare a BCMI;
1959 – se desfiinţează Comisia Ştiinţifică a Muzeelor şi Monumentelor Istorice şi de Artă;
1970 – se înfiinţează Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă;
1970 – apare primul număr al periodicului „Buletinul Monumentelor Istorice”;
1972 – din acest an, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă se va numi Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste;
1973 – încetează apariţia „Buletinului Monumentelor Istorice”;
1974 – apare „Revista Muzeelor şi Monumentelor” (seria „Monumente Istorice şi de Artă”);
1989 – încetează apariţia „Revistei Muzeelor şi Monumentelor”;
1990 – se înfiinţează Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice;
1990 – apar primele numere din „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice” (BCMI) şi din „Revista Monumentelor Istorice” (RMI);
2001 – apare „Legea privind protejarea monumentelor istorice”.

Cu privire la apariţia „Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice”, Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică, de atunci, a dat o decizie care viza modul de redactare a acestuia. Reţinem din această decizie, cu menţiunea că păstrăm regulile de scriere ale timpului [2]: 1. „Cu începere de la Ianuarie 1908 se va publica, sub direcţia Comisiunii monumentelor istorice şi în editura Administraţiei Casei Bisericii, o revistă periodică numită „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”; 2. „Acest Buletin va fi organul oficial al Comisiunii, va apărea trimestrial şi va cuprinde: a) o parte ştiinţifică; b) o parte oficială”; 3. „Pentru ca publicaţiunea să se prezinte cât mai sistematică şi cât mai folositoare, se stabileşte următorul program cu privire la felul lucrărilor ce va trebui să cuprindă Buletinul: a) monografii istorice, arhitectonice şi artistice asupra monumentelor noastre istorice, monografii care vor fi ilustrate şi documentate cu reproduceri necesare de fotografii, desemnuri, aquarele etc. b) releveuri dela cele mai însemnate şi caracteristice, din punct de vedere arhitectonic, monumente istorice; c) studii şi lucrări unitare, asemenea ilustrate şi documentate; d) materialuri: scurte fragmente, comunicări, însemnări şi note de interes deosebit privitoare la monumentele noastre istorice; e) note bibliografice şi critice asupra publicaţiunilor şi periodicelor de specialitate; f) în sfârşit, suplimente artistice, în culori, care să înfăţişeze biserici, mănăstiri, reproduceri de portrete murale, de picturi, de ornamentaţiuni etc.”.

Astfel că, din comitetul de redacţie al primului număr făceau parte: I. Kalinderu, Gr. G. Tocilescu, N. Gabrielescu şi Gr. Cerkez, ca membri ai Comisiunii Monumentelor Istorice, şi P. Garboviceanu, administratorul Casei Bisericii. Ca secretar fusese desemnat Alex. Lăpedatu. Realizat sub egida Institutului de Arte Grafice „Carol Gobl” (strada „Doamnei”, nr. 16, Bucureşti) şi în Editura Administraţiei Casei Bisericii, textul cuprindea: „Cuvinte începătoare”, „Mănăstirea Comana” (I. Note istorice; II. Note arhitectonice şi lucrări noi”), „Raport general cu privire la lucrările Comisiunii Monumentelor Istorice în 1907” şi „Cronică”. Primul „Buletin… „ mai conţinea şi 28 de „ilustraţiuni” dintre care, a 21-a, reprezenta „Clopotniţa de la Popăuţi”.

Fascicula semnată de Nicolae Iorga era parte integrantă a „Buletinului…” din ianuarie- martie 1938 şi ocupa 22 de pagini, la care se adăugau, până la 48 de pagini, următoarele materiale: N. Ghica-Budeşti – „Restaurarea bisericii mari a mănăstirii Cozia (memoriul)”; I. Atanasescu – „Restaurarea bisericii mari de la mănăstirea Cozia (extras din memoriul de şantier)”; N. Ghica-Budeşti – „La restauration de l’eglise du monastere de Cozia”; Victor Brătulescu – „Pietrele mormântale de la Museul din Folticeni”; Victor Brătulescu – „Cronică”. Periodicul mai conţinea un rezumat în limba franceză şi 57 de „ilustraţiuni”, dintre care 30 se refereau la spaţiul botoşănean. Să nu uităm că la momentul apariţiei acestui număr din BCMI, preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice era Nicolae Iorga.

Materialul scris de Nicolae Iorga, şi care face şi obiectului textului fasciculei în discuţie, este rezultatul celor prezentate la Congresul „Ligii Culturale” din 1938, desfăşurat în Botoşani. Premergător Congresului, Iorga a făcut vizite în judeţ, ocazii cu care a realizat foarte multe fotografii şi a luat informaţii noi. Este ştiut faptul că acest Congres, ţinut la Botoşani, s-a desfăşurat în zilele de 29 şi 30 iunie 1938. Istoria consemnează că „…a fost şi ultima vizită a istoricului în oraşul natal. Purta o pălărie cu boruri înguste, costum negru cu vestă, cămaşă albă”(www.europeana.eu). Scrie, Nicolae Iorga, în partea introductivă a fasciculei: 1. „Congresul Ligii Culturale ţinut la Botoşani în 1938 a dat prilej să se scotocească din bogatele colecţii ale Şcolii Marchian, datorite stăruitoarei şi inteligentei trude a d-lui director C. Iordăchescu, precum şi din acelea ale unor familii, între care în rândul întâiu familia Balş…”;

2. „…am putut să străbat judeţul pentru a căuta, în localităţi mai puţin cunoscute, elemente de arhitectură şi în general de artă religioasă, care până atunci erau prea puţin cunoscute, sau care, cu acest prilej, au ieşit pentru întâia oară la iveală”; 3. „…am constatat şi lucruri cu totul greşite, capabile de a denatura cu desăvârşire caracterul unui monument istoric, precum este pictura, datorită unor bune intenţii şi din partea cui a comandat şi din partea cui s-a încumetat să execute, din biserica Doamnei lui Petru Rareş, Uspenia (Ospenia), care rămăsese nezugrăvită şi era mai bine să păstreze acest caracter decât să fie împodobită cu nişte exerciţii de desemn pe păreţi şi cu vitralii care nu se potrivesc…” etc.

Textul propus de N. Iorga dezvoltă, pentru început, elementele ce se încadrează domeniului arhitectural. Punctul de vedere al istoricului face onoare zonei Botoşani, despre care spune: „Oraşul şi judeţul Botoşani represintă, poate şi supt influenţa frumoaselor clădiri istorice, de caracter religios, din Suceava atât de apropiată, un extraordinar avânt al unei arhitecturi de o soliditate şi de o armonie extraordinară, care face onoare boierilor, cărora, în acest ţinut de aristocraţie, li se datoresc aceste strălucite fundaţii. Vreau să adaug că, în legătură cu această înţelegere a frumuseţii arhitectonice, s-a lucrat şi al Ipoteştii lui Eminescu, cu banii dăruiţi din colecta făcută de ziarul „Neamul Românesc”, în ridicarea noului locaş, menit să pună în legătură amintirile marelui poet cu nevoile sufleteşti ale poporului din vechiul sat al lui Ipate (Hypatius), Ipăteşti, de unde Ipoteşti”.

Puncte de vedere, atât pozitive cât şi negative, sunt făcute în urma vizitelor făcute la Coşula, Agafton, Vorona, bisericile „Sf. Ilie”, „Ospenia”, „Sf. Gheorghe”, „Roset”, „Duminica Mare” sau altele. Cu prilejul aceloraşi vizite, Nicolae Iorga aduce elemente noi studiilor existente despre sculptură, pictură şi meşteşugul ţesăturilor. Un exemplu: „Este sigur că în aceste părţi botuşănene au existat adevărate bresle de meşteri artişti, cari se aşezau lângă meşterii de ocupaţie obişnuită. În ce priveşte sculptura, ea era capabilă să dea lucruri aşa de frumoase cum este această inscripţie din acelaşi an de mari prefaceri, purtând data de 1833, care a fost expusă la Museul din Popăuţi, presintând o coroană princiară sprijinită de doi lei şi o inscripţie cu litere de un caracter cu totul deosebit, din care am putut să desluşesc numai la sfârşit: Gheorghe”. Un alt exemplu: „În schimb, cum o ştiu eu însumi din amintirile mele, Botoşanii au avut o adevărată şcoală de zugravi, cari lucrau icoanele într-o encaustică grosolană, ale cării colori se deteriorau întunecându-se foarte răpede”.

Pentru cei interesaţi redăm titlurile celor 30 de fotografii prezente în această fasciculă: „Mănăstirea Coşula”, „ Biserica „Sf. Ilie”, „Clopotniţa bisericii „Sf. Ilie”, „Inscripţie de la Museul Popăuţi”, „Catafas de la Vorona”, Uşa bisericii Sf. Ilie”, „Inscripţie de la Coşula”, „Frescă de la Coşula”, „Frescă interior de la Coşula”, „Icoană rusească din expoziţia Şcolii Marchian”, „Ctitorul bisericii Sf. Ilie”, „Mănăstirea Agafton”, „Ratoşul lui Balş”, „Şcoala de băieţi Marchian”, „Broderie de la Coşula”, „”Cruce ţesută de la Coşula”, „Patrafir de la Coşula”, „Inscripţii româneşti de la Uspenia”, „Însemnare 1 ianuar 1752 de la Popăuţi”, „Tâmpla bisericii Sf. Gheorghe”, „Biserica Sf. Gheorghe refăcută”, „Intrarea mănăstirii Vorona”, „Biserica Duminica Mare”, „Uşa bisericii Duminica Mare”, „Casă boierească din Botoşani, odinioară a familiei Buzdugan”, „Aceeaşi casă, altă vedere”. Figura 22 (p. 17) îl reprezintă pe Nicolae Iorga, în mijlocul unui grup, la Mănăstirea Agafton.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Iuliu Şerban, „Patrimoniu BCMI, istoric”, (http:patrimoniu.gov.ro);
[2] “Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, (ianuarie-martie 1908);
[3] “Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, (ianuarie-martie 1938);
[4] N. Iorga,„Din tesaurul de artă botuşăneană”,„Datina Românească”, Vălenii de Munte,1939.

Lucian Manole