Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Călin Torsan, ,”Prieten cu umbra”, mărturisiri, muzică, carte, carte pentru copii chiar, muzeograf, omul culturii

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.7 (151), Iulie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Călin Torsan, PRIETEN CU UMBRA, mărturisiri, muzică, carte, carte pentru copii chiar, muzeograf, omul culturii

Primit pentru publicare: 11 Iulie 2021
Autor:  Ion N. Oprea, Iași, Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul, membru UZPR
Publicat: 12 Iulie 2021
©  Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Călin Torsan, PRIETEN CU UMBRA, mărturisiri, muzică, carte, carte pentru copii chiar, muzeograf, omul culturii
-în fiecare adolescent rămâne ascuns copilul din noi –

               „Mă numesc Călin Torsan și sunt născut în 1970. Bucureștean. Atenția pentru divertismentul copiilor mi-a fost stârnită de mai multe ori, iar lucrurile materializate pentru ei sunt următoarele: colaborarea la cele două volume colective Bookătăria de texte și imagini; colaborarea și coordonarea a două volume apărute la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român. Este vorba despre Piua! și Case-n casă; romanul Totul numai pentru tata (Editura Casa de Pariuri Literare), text distins cu premiul de secțiune al Trofeului Arthur 2015, pentru vârstele 8-14 ani; poemul Bebelușul cu castron, Alexandru Macedon (Editura Casa de Pariuri Literare, 2018); atelierul de educație muzicală alternativă Povești cu urechi, pe care îl desfășor de mai mulți ani în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, locul meu de muncă; albumul O mână de boabe, construit împreună cu grupul abuabua pe baza a mai multor cântece de leagăn tradiționale.”

                   Totul numai pentru tata, „roman politistic”, interzis celor ce n-au mâncat niciodată ciocolată înainte de culcare.  Câtă vreme apar atâtea manuale îndoielnice, am încercat să adun în acest volum mai multe detalii folositoare copiilor. Ca într-o lucrare alternativă  de cunoaștere. Noțiunile de fizică, istorie și literatură sau limbajul folosit (incluzând arhaisme, jargon și împrumuturi recente) țes planul secundar al întâmplărilor. Peste toate acestea, lumina și umbra se completează ca într-un tratat de pictură. Insă lecția principală a romanului este că răul se poate preschimba mereu în bine. Ca s-o înțelegi, trebuie numai să  îndrăznești. Și să ieși singur în noapte, pentru a număra stelele pe degete. Pe degetele mânjite cu ciocolată…”, lucrare prezentată tot de Călin.

                 La Editura Polirom, Călin Torsan a mai publicat o carte pentru copii, Vrăjitorul dințos (2019), roman cîștigător al Concursului de manuscrise Polirom Junior, ediția 2018.Acum alta, Prieten cu umbra, Editura face prezentarea pentru cumpărătorii și cititorii ei:
…„Într-o seară, Nimo întârzie în oraș nepermis de mult. Tocmai a ratat ultimul autobuz care-l putea duce acasă, în cartierul bucureștean Drumul Taberei. În întuneric, un scrâșnet teribil despică liniștea din Piața Universității. O statuie pârâie din toate încheieturile și… iat-o cum prinde viață și-i sare în ajutor băiatului. Călare pe Breazu, calul lui Mihai Viteazul, Nimo pornește spre casă, în vreme ce bunicul său – statuia lui, mai bine zis – își mângâie mustața liniștit. Așa începe aventura lui Nimo. Una care-l va purta, alături de prietenul său Imran, într-o călătorie spre Macedonia de Nord, loc plin de secrete, unde va descoperi povestea mamei sale.

             Și din nou autorul : „Azi-mâine voi împlini 51 de ani. Asta mă face să râd, fiind mai apropiat de numărul invers de ani, 15, vârsta începuturilor de drum. Oricum, am înțeles deja că în fiecare adult rămâne ascuns copilul gata de joacă. Ceea ce nu e deloc rău, căci numai așa pot fi întreținute visurile sau imaginația. Priviți desenele celor mici și ascultați-le bazaconiile! Veți înțelege atunci că ochii lor reflectă lumea cu totul surprinzător. Artistic, aș zice. Asta m-a făcut să născocesc câteva povești pentru ei, convins că urechile lor vor ști să le-asculte cum trebuie. Cât despre Prieten cu umbra, am scris-o în cel mai ciudat an al vieții mele. Cu masca pe față, dar cu gândurile zburând printre nori“(Călin Torsan), despre care, același spune: „Rămân încurcat, atunci când primesc oferta să-mi prezint cărțile pentru vreun site sau câte-o pagină de FB. Căci ajung iarăși la cuvinte, dar la unele ce trebuie să vorbească despre-un text unde-am încercat deja să zic destule. Cu toate astea, rămân de spus suficiente istorii la apariția unei cărți. Sunt acele amănunte ce potrivesc întregul mecanism al ei. De exemplu… „De exemplu, vă pot împărtăși modul cum mi-am botezat personajul principal, pe Ieronim Brumă, zis Nimo. Dar, despre asta, tocmai mi-am amintit c-am scris un text ce va apărea curând. V-aș mai putea șopti despre sirienii cu care-am intrat în contact și cărora aș vrea să le dăruiesc romanul, fiindcă prietenul lui Nimo este un compatriot al lor, Imran. Sau despre Cristina și Dan, adevărați îngeri păzitori ai cărții. Ea, redactorul ei. El, directorul editorial. O colaborare mai mult decât împlinită, de-a lungul căreia fiecare dintre noi a recitit, până la epuizare, textul meu. Despre Daniel v-aș mai putea bârfi, autorul desenelor. Lucra la ele, atunci când a suferit accidentul straniu, într-un spital din Germania. Ca voluntar. S-a prăbușit tavanul salonului peste el (se mai întâmplă bazaconii și pe-acolo). Unele ilustrații ascund stările lui apăsătoare de-atunci. Totuși, mă voi opri aici, mirat de numărul cuvintelor (207, până-n punctul ăsta) cu care-am completat, de fapt, povestea bunului prieten al umbrelor. Fără să vreau musai… (Călin Torsan, ilustrații Daniel Ionescu)

                     Caut să completez prin cuvinte ceea ce nu pot susține prin sunete. Sau, mai degrabă, invers. Scriu constant, deși sunt foarte convins de confuziile existente în limbajul literar. Și chiar dacă mă-ndoaie neputința cuvintelor. Cărțile și concertele…  S-o găsi în ele măcar o brumă de bine pentru cetate. Învăț, așadar, să fiu cetățean. Deși rămân un om revoltat. Și-un Sisif. (Călin Torsan)
Cum Călin Torsan nu-i străin nici de muzică, iată altă mărtursire: In fine, din ’94 până acum colindam de Craciun prin blocuri. Sunam la interfon, spunem că suntem din Conservator și începem să cântăm la chitări, fluier, voce, fără a suna la uși, în ideea că cine vrea, deschide. Am colindat în aproape 15 ani foarte mulți căței și pisici. O sumedenie dintre oamenii singuri cărora le-am cântat aveau animale de casă pe care le țineau în preajmă cât timp ne ascultau. Multe dintre sunetele scoase de noi deranjau vizibil bietele animale, .îi răspundea lai Mihail Plămădeală, cu ani în urmă,  22 ianuarie 2009.

          Dacă la Editura Polirom a publicat în 2019 cartea Vrăjitorul dințos, roman câștigător al Concursului de manuscrise Polirom Junior,ediția 2018, joi, 15 iulie 2021 în Grădina Librăriei Modul Cărturesti, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, este anunțată întâlnirea scriitorului Călin Torsan cu cititorii, ocazionată de altă lansare, lansarea romanului PRIETEN CU UMBRA, apărută în colecția  JUNIOR a Editurii Polirom.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5