Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.9 (153), Septembrie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Calitatea educației în pandemie

Primit pentru publicare: 1 Sept. 2021
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 2 Sept. 2021
© Tudor Petcu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Calitatea educației în pandemie

Dintotdeauna educația a constituit un factor determinant în evoluția şi igiena morală a societății, în conturarea unui nivel principial de înaltă calitate, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv. Sub acest aspect nu aş putea da uitării şcoala filosofică de la Eleusis care îi forma pe cei mici să despice firul în patru pentru a deveni membri de bază ai cetății. De asemenea, Socrate, care definea comunitatea drept „adunarea celor înțelepți”, era preocupat de inițierea neştiutorului întru cunoaştere în vederea devenirii sale sociale.
Cu alte cuvinte, încă din cele mai vechi timpuri educației i-a fost atribuită o axiologie nobilă în sarcina ei de a integra societatea într-un peisaj al frumuseții cognitive şi emoționale.
Desigur, istoria a fost marcată de evenimente ce au schimbat destinul umanității, ceea ce a implicat în mod firesc şi naşterea unor noi mentalități sociale, care, într-un fel, fuseseră profețite încă dinainte de jumătatea secolului XX, mai ales dacă ne gândim la opera lui Oswald Spengler, „Declinul Occidentului”, în cadrul căreia precizează la un moment dat că „societatea va ajunge în criza ei educațională”.
Ce-i drept, în zilele noastre, într-un context în care pandemia sau, altfel spus, maladia în sens cioranian, pare să fi devenit Marele Inchizitor, iar tehnologia aparatul la care educația în sine se conectează pentru a respira, avem datoria morală de a reflecta asupra noii pedagogii. Altfel spus, despre ce calitate a educației putem vorbi în era pandemiei care, paradoxal, poate deveni o eră a înțelepciunii?
Da, putem vorbi fără nicio îndoială de o calitate educațională superioară într-un asemenea context pentru că, din fericire, există unități de învățământ pentru care actul educațional nu sucombă în fața noilor provocări.
O astfel de instituție pedagogică este Liceul Teoretic Little London International Academy care, prin a sa conducere de excepție, a ştiut să se înfățişeze cu demnitate şi blândețe comprehensivă în fața capriciilor Timpului care a decis că lumea, cel puțin pentru o perioadă, va trebui să se integreze într-o nouă dimensiune.
Această şcoală, în cadrul căreia educația şi-a dobândit rangul de artă datorită unor profesori dedicați şi cu vocație pentru spiritul de sacrificiu înspre Binele şi nevoile elevilor, a ştiut să răspundă cu un „Da” rotund în fața provocării necunoscutului, alegând să îşi însuşească cele mai noi paradigme în ciuda ritmului alert al transformărilor care au dus la izolarea unei bune părți a societății.
Într-adevăr, nu a fost uşor pentru nimeni, iar toate impresiile pe care le-am aflat din partea anumitor profesori din cadrul Liceului Teoretic Little London International Academy m-au făcut să înțeleg faptul că pandemia, dincolo de contondența sa înspăimântătoare, a reprezentat şi un factor de mobilizare care i-a determinat pe aceştia din urmă să se situeze pe o orbită superioară a propriei lor pedagogii.
Îndrăznesc să afirm că acesta a fost impactul pe care eu l-am resimțit în urma discuțiilor emoționante pe care le-am purtat cu anumiți profesori ai şcolii menționate, precum Doamna Germina Olteanu (profesor de istorie) sau Doamna Adelina Popa (profesor de limba engleză) datorită cărora am descoperit că educația, în sensul ei cel mai pur, este posibilă, inclusiv într-un context pandemic atâta vreme cât există voința de adaptabilitate la vremuri noi şi capacitatea pedagogică de a le transforma în resurse pozitive pentru beneficiarii direcți, adică pentru elevi.
Da, Little London International Academy înseamnă prestigiu pedagogic şi dinamică ascendentă într-o lume a schimbărilor alerte iar eu personal felicit cu profundă admirație echipa de conducere pentru fermitatea delicată cu care gestionează ceea ce George Orwell ar fi numit „noul timp al omenirii” şi îi mulțumesc în acelaşi timp pentru privilegiul pe care mi l-a oferit de a deveni parte integrantă a acestei minunate familii pentru care educația este şi va fi întotdeauna o disciplină arcană de viață.