„XY” era un tânăr care, atunci când l-am întâlnit, avea 30 de ani și a ținut să rămână anonim. Fusese înrolat în Legiunea Străină a Armatei Franceze, înființată la 10 martie 1831 din voluntari străini. Despre experiențele trăite în această formațiune militară de elită, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 5 mai 2000, la Iași.

• – Care este numele dumneavoastră?
• – Să spunem… „XY”.
• – De ce?
• – Nu vreau să se știe cine sunt.
• – Când v-ați angajat în Legiunea Franceză?
• – În decembrie 1996.
• – De ce ați făcut-o?
• – Nu m-am gândit să intru în legiune. Rămas fără bani, mergeam pe străzile Parisului și am văzut scris pe o clădire Legio Patria Nostra; fiind obosit, am înțeles Legiunea este casa mea și m-am dus.
• – Ce înseamnă Legiunea Franceză?
• – E o armată de militari profesioniști închiriați din toate colțurile lumii, inclusiv din Statele Unite, Japonia și Australia; mulți vin pentru aventură – neștiind ce-i acolo, de fapt – și renunță ușor.
• – Pot fi numiți mercenari?
• – Ei nu acceptă acest termen, dar, în realitate, asta sunt.
• – Pentru ce luptă?
• – Pentru scopuri umanitare – menținerea păcii, a ordinii, a liniștii…
• – …Dar se mai și moare.
• – E adevărat.
• – Au murit mulți?
• – După ’90, mai puțini, dar rata mortalității e mai mare printre cei care se îmbolnăvesc; foarte mulți vin cu malarie, alții – bolnavi de plămâni sau de rinichi, mai ales cei întorși din Africa, pentru că stau foarte mult în junglă și luptă și împotriva traficanților de droguri.
• – Există limite de vârstă?
• – Înrolările se fac de la 18 ani, dar sunt posibile și de la 17, cu acordul părinților, iar limita maximă până la care se poate activa este de 35 de ani. Ca să fii admis, trebuie să ai o condiție fizică foarte bună.
• – În ce constă pregătirea unui legionar?
• – Legionar devii abia după un an; mai întâi, se dă testul Cooper, apoi testele psihologice 1 și 2, toate probele fiind eliminatorii. Am rămas uimit când am cunoscut trei coreeni, maeștri în taeqwondo [artă marțială coreeană], care nu au mai fost nevoiți să treacă aceste teste, pentru că au arătat ce știau. Astfel de oameni sunt ideali în Legiunea Franceză, fiindcă sunt luați ca să-i inițieze pe ceilalți. O altă metodă de pregătire este autostopul cardiac; în momentul în care ești capturat de inamic, ți-l provoci singur și mori, pentru a nu fi lovit, bătut sau schingiuit.
• – Ați întâlnit și alți români în legiune?
• – Erau, intrați înaintea mea, care trecuseră deja testele de admitere, dar n-aveam voie să vorbim între noi; doar în momentul în care ne deplasam, ne puteam întâlni. În general, tuturor celor de aceeași nație le este interzis să comunice în limba lor; o pot face numai după ora 22,00, când se dă stingerea și sunt deja frânți, iar ei nu mai au când să vorbească, pentru că deșteptarea e la ora 4,00.
• – De ce?
• – Pentru că altfel nu mai înveți repede limba franceză. Acolo, nu există ghid sau profesor; limba se însușește din mers.
• – Ați fost învățat să ucideți?
• – Încercau să ne înrăiască cu colegii de cameră; când alergam pentru condiția fizică, trebuia să sosim cu toții la finiș în același timp; dacă nu reușeam – și asta se întâmpla des –, se repeta alergarea și atunci apăreau disensiuni între noi, care ajungeau până la ură, iar răzbunarea avea loc în dormitor.
• – Vă gândiți să reveniți?
• – Mă bate gândul foarte tare – nu pentru bani sau cetățenie, în primul rând, ci pentru respectul față de om și fiindcă sunt corecți între ei. Dar, înainte de toate, pentru că legiunea e o școală a bărbăției.
• – Să presupunem că vă veți înregimenta din nou și că vi se va ivi prilejul unei misiuni în care va trebui să luptați împotriva propriului popor; ce veți face atunci?
• – Nu știu… Dar, când ajungi acolo, ești deja militar francez, deci al lor.
• – …Al lor, dar cu cetățenie română, în cazul dumneavoastră.
• – În momentul în care intri în legiune, renunți la tot.
• – Chiar ați putea să treceți cu totul dincolo și să uitați că ați fost român??
• – În legiune, rezistă doar cel căruia nu-i e dor de casă, de familie și de țară, fără a pune asta la suflet. Încă un detaliu: când ajungi la ei, îți iau toate lucrurile – haine, fotografii, scrisori, amintiri – și nu-ți lasă nici măcar ceasul de la mână; nu trebuie să mai ai nimic care să te predispună să fii sentimental, pentru că asta ar fi o slăbiciune și astfel de gânduri nu sunt bune pentru ei.
• – Totuși, ați putea îndrepta arma împotriva unui român??
• – Nu pot răspunde la întrebarea asta.
• – Dar va trebui să luați o decizie!
• – Cred că aș trage în aer; chiar dacă arma ar fi îndreptată asupra lui, ținta ar fi diferită.
• – V-ați întors alt om decât cel care ați plecat…
• – Am învățat să fiu mai dur și mai rece, dar și să-i respect pe cei de lângă mine și, la rândul meu, să fiu respectat; în legiune, nu contează nici nația, nici etnia, nici religia – toți sunt uniți.
• – Ați sfătui pe cineva care-și dorește cu toată ființa lui să ajungă acolo, dar poate nu întrunește toate calitățile, să încerce?
• – Nu sfătuiesc pe nimeni să meargă pentru bani, întrucât câștigurile nu sunt mari; Legiunea Franceză este pentru cei care doresc să facă armată și să devină buni profesioniști.
• – Dacă vă veți întoarce, veți rămâne acolo?
• – Deocamdată, nu m-am hotărât dacă plec, dar mă voi decide până la vară; dacă da, atunci voi rămâne la ei.
• – …Uitând, definitiv, tot ce ați trăit aici.
• – În sufletul meu, va rămâne totul la fel și voi fi mereu român; chiar dacă în acte va scrie că sunt francez, eu voi fi întotdeauna român.

Florin Bălănescu