Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Neagu Djuvara, în „Amintiri din Pribegie”, 2012, despre imigrare și spasmele noastre de agonie ca rasă albă…

Oprea,I-NPrimit pentru publicare: 9 mai 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru de Onoare Fondator al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 9 mai 2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Neagu Djuvara, în „Amintiri din Pribegie”, 2012, despre imigrare și spasmele noastre de agonie ca rasă albă…

La pagina menționată mai sus, 526, din Amintiri…, explicând cum așteptând metroul în stație,la Paris, pe amândouă  cheiurile, din zecile de călători care așteptau, el era singurul alb, explica faptul, apelând la statistici: „S-a publicat în 2000 o statistică privitoare la copiii școlilor primare din cele patru departamente din jurul  Parisului, inima Franței,: 45% dinre copiii de școală erau copii de imigranți. Cifra este impresionantă – și e totuși incompletă! Căci nu ne dă cifra copiilor ai căror bunici au fost imigranți. Or, un copil de șapte ani poate avea un bunic între cincizeci și șaizeci de ani, el însuși imigrat  în  Franța după al Doilea Război Mondial; astfel încât numărul copiilor de școală de origine străină să treacă mult peste 50%. Nu-i nevoie să fii Oracolul din Delfi ori Mafalda, nici chiar specialist în demografie ca să poți prevedea că, dacă se mențin actualii parametri, populația Franței, peste trei generații, adică în mai puțin de 100 de ani, va fi 50% metisă sau originară, la două-trei generații, din Lumea a Treia. Tinerii din generația  nepoatei mele nu par îngrijorați sau întristați de această perspectivă, și perechile bicolore li se par firești. De altfel,  nepoata mea are deja două verișoare, din marea burghezie și chiar din aristocrația franceză, care sunt căsătorite cu negri!”

Reamintind și ridicându-se împotriva unor acțiuni în stilul lui Le Pen –care, s-a manifestat în sprijinul lui Vadim Tudor ca „influență ultranaționalisă” la niște alegeri, Neagu  Djuvara atrage atenția; „E doar vorba să fim conștienți de momentul  istoric pe care-l trăim, să fim lucizi, să știm că asistăm la primele faze ale unei schimbări radicale a civilizației noastre. Avea dreptate Berdiaev, chiar din anii 20, să vorbească de un nou” Ev Mediu”.

Veți zice: Franța, nu ne privește. Înseamnă  a uita că Franța a fost de la începutul civilizației noastre europene, dacă nu totdeauna un model, în orice caz, totdeauna un prototip; acolo s-a făcut prima sinteză dintre romanici și germanici; acolo s-a născut sistemul feudal care s-a întins apoi în mai toată Europa, acolo a apărut prima artă tipică a noului ciclu de civilizație, stilul romanic, apoi gotic; de-acolo au pornit cruciadele; acolo s-a maturizat sistemul monarhiei absolute și prima mare republică europeană. Mai grav: acolo a început scăderea demografică, azi întinsă dramatic în toată Europa. E deci firesc să ne așteptăm ca actualul prototip francez să se răspândească ineluctabil de la „Atlantic la Ural”.

Și acum de ce se tem astăzi europenii, cu imigrarea în Europa a africanilor, dar spuse de Neagu Djuvara ca istoric și filosof încă din 2001, „azi în toată Europa, rata nașterilor e departe de a mai acoperi rata deceselor. E deci clar de-acum că rasa noastră “caucaziană” (nu știu de ce, ca istoric,  nu a zis geto-dacică n.n.) vrea să se stingă. Dar, dacă acesta e planul voit de Dumnezeu, atunci trebuie să ne încredem că, peste câteva sute de ani, viitoarea civilizație cafenie va fi superioară civilizației noastre de care suntem atât de mândri, pe care am crezut-o nemuritoare, ale cărei prime spasme de agonie le surprindem  azi  cu ochii noștri, atunci când avem ochi ca să vedem”.

Firește, noi care știm să mai și citim, să auzim și să vedem, fie și ca simpli muritori, cunoaștem Planul despre care vorbește profesorul în Amintirile sale nu vine de la Dumnezeu-Sfântul, ci de la alții, puternicii zilei, și…

                                                            

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5