Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Candela nestinsă

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 19 Mart. 2018
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 20 Mart. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

Candela nestinsă

 

Cine străbate drumurile Moldovei şi se opreşte la Putna, acolo unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare, îşi încarcă sufletul cu cea mai frumoasă comoară istorică. Din iulie 1504, candela de pe cripta marelui ctitor de ţară, nu s-a stins niciodată. Nici clopotele n-au încetat să bată, iar glasul lor continuă să rostească numele acestui erou legendar.

Pe Ştefan nu ni-l putem închipui odihnindu-se, aşa cum nu poate dormi statuia ecvestră din capitala Moldovei, care stă trează mereu la hotarele acestui ţinut. Viaţa voievodului a fost o veghe necontenită, o coardă veşnic întinsă în arcul istoriei, un destin care n-a dat ochilor răgaz de odihnă şi gândului prilej să se istovească.

Pe el nu ni-l putem imagina liniştit ca pe Bonaparte, care după victoria de la Austerlitz şi-a aruncat mantaua şi s-a prăbuşit într-un somn ce de multe nopţi fusese lipsit. Ştefan a umplut cu faptele sale, nu o viaţă de om, ci câteva secole. Istoria noastră n-ar fi existat fără Ştefan, aşa cum n-ar fi fost fără Mircea, fără Mihai, fără Horea, Iancu sau Nicolae Bălcescu.
Ca un bun creştin, el şi-a îngropat morţii, le-a rânduit pomenirea, a ridicat mănăstiri, a judecat câte un boier, a întărit o cetate, a stat la sfat în taină cu sfetnicul său Daniil Sihastru şi a isprăvit o luptă pentru a face loc alteia.

La moartea sa, spune cronicarul Grigore Ureche ,,Atâta jale era, de plângeau toţi ca după un părinte’’. Istoria îl slăveşte şi-l va slăvi veşnic, pentru că a fost un ,,domn adevărat, viteaz, cuminte şi iubitor de ţară şi de neam’’, cum îl caracterizează Nicolae Iorga. De aceea, ,,legenda l-a îmbrăţişat cu drag şi l-a înălţat pe minunea treptei de atoatefăcător, din pruncie şi până în ceasul aşezării sub lespedea de marmură de la Putna.’’

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de de la moartea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, cel care a pus în verbul său foc şi lumină și l-a rânduit în ,,Apus de soare’’, l-a ,,smuls din inimă ca să-l sădească în sufletele noastre, pentru a ne aminti oricând spusele sale : ,,Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe… că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea, şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor…’’

În cripta de la Putna, Ştefan nu doarme, ci veghează îndeplinirea suselor sale.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5