La Cozia,
Mircea cel Bătrân a murit pe 31.01.1418.

La Cozia, la mănăstire,
Sub a Oltului privire,
Chiar lângă povara lui,
Mănăstirea Domnului.

Domnul Mircea voievod,
La Cozia, sub prohod,
Şi-a găsit liniştea morţii,
Ultima filă a sorţii.

Pe-o potecă pietruită,
Fost-a Domul cu suită
Şi cu meşteri, să zidească
Mănăstire românească.

Munţi în preajmă străjuiesc,
Pe Mircea îl ocrotesc,
Oltul murmură victorii,
Păstrător e de istorii.

La Cozia se-odihneşte
Domul Mircea, bătrâneşte,
Şi sub cripta grea de piatră
A luat dorul de vatră.

Că-n această mănăstire
E-un crâmpei de nemurire
Dus de piatra zidului
Şi de apa Oltului.

Aerul e mai curat,
Cerul, mai înseninat,
Liniştea e mai atentă,
Istoria, mai prezentă.

Secolele trec tihnite,
Oltul curge înainte,
Că la Cozia-i stăpân
Domnul Mircea cel Bătrân.