Am băut din izvorul copilăriei,
Apa trecutului
Și am privit mai departe
Pe harta lumii îndepărtate,
Unda istoriei
Izvorâtă din adâncul pământului,
Unda tăinuită
Ce-mi amintește
Cu-n glas glacial
Clipele tragice la nivel planetar
Ce s-au petrecut,
Într-o zi de august
Când în urma unei explozii
Mii de ființe au dispărut,
Fluviul de flăcări le-a înghițit,
Praful și fumul continentului
Au învins lumina soarelui,
O iarnă de ploi înroșite
De uragane însoțite
Au inversat fluxul oceanelor,
Au întors cursul fluviilor,
Peștii de sete au murit
În apele lor înfierbântate,
Creația s-a sfârșit
Păsările au rămas cu aripile răsfirate.
În haosul nopților eterne,
În deplină întunecime
Singurele vestigii,
Din ceea ce a fost viață
Au rămas scarabeii
Care s-au trezit de dimineață
Și au început să povestească
Că a existat cândva viață,
Că suferința a prevalat,
Nedreptatea a predominat,
Au cunoscut și iubirea,
Iar câteodată și fericirea.