Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Cântec trist din Teleorman, de Stelian PLATON

Cântec trist din Teleorman

Motto: E un cântec trist,
Un cânt de altădată,
În care Teleormanul,
E zilnic tras pe roată.

O liniște se lasă de crapă doru-n noi,
Când foșnetul tristeții se-ntoarce-n Teleorman.
Suspină înalt în noapte salcâmii noștri goi,
Precum morocănosul surd bătrân gorgan.

Semințele răsar pe morminte ostenite,
Gândim mereu că-i vis, un fioros blestem de fel.
Se preling sub ceruri păsări rătăcite,
Cu patimă-mpietrită tu-nchină-te la El.

Aș vrea să mă-ntorc copil pierdut să plâng,
Aceeași penitență grea-n Județul Pâinii,
Restanțele rămase sub umărul meu stâng,
Și drumu-adânc săpat în crăpătura mâinii.

10.12.2010

Așa cum îți spuneam

Așa cum îți spuneam s-a adeverit,
Că-n promisiunea mereu televizată,
Cetățeanul nostru e gata convertit,
Și-n sinea lor părinții mor încă o dată.

Porumbul coborând din pătul pe roți,
El pe nimic îl vinde la marii mafioți
Și uită -ca românul- că în plugul lui,
Sunt dureri de spate și-i truda calului.

Bietul om și cal, două lumini rotunde,
În fiecare brazdă pun geamăt și văpăi,
Semn ceresc de trudă în firile lor blânde,
Calde stele-s ochii, ori luceferi moi.

E calul slab, flămând, dar ager în mișcări,
Sânul blândei mame el îl simte-n nări;
Sare apoi din gânduri tot mai ostenite,
Și parcă stropi de cer poartă pe copite.

Îngenunchează calul, cade apoi și el,
Privind cu îndoială brăzdarul de oțel,
Tocit și blestemat a inventa o pâine,
Risipită dar în comisioane mâine.

E veche ignoranța de crapă doru-n noi,
Minciuni televizate primim cotidian,
Și om, și cal, și trudă, toate-s picurate,
În arșiță și-n lacrimi în fiecare an.

Țarina îmbracă o haină de blestem,
Vise ruginite mor în plină vară,
Pomii se făcură stâncă legendară
Și ignoranța-n care ne reconciliem.

Prin rugă la icoane, Domnul îl aude
Și îi usucă câmpul în loc să i-l ude,
Iară conchizând că nu s-a achitat,
Prin trudă, cetățeanul de vechiul său păcat.

Răsplata nu-i a fi, nici setea de lumină,
Doar cântecul din brazdă e legea lui divină.

12 Decembrie 2010



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5