Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Cântec trist din Teleorman, de Stelian PLATON

    Cântec trist din Teleorman

    Motto: E un cântec trist,
    Un cânt de altădată,
    În care Teleormanul,
    E zilnic tras pe roată.

    O liniște se lasă de crapă doru-n noi,
    Când foșnetul tristeții se-ntoarce-n Teleorman.
    Suspină înalt în noapte salcâmii noștri goi,
    Precum morocănosul surd bătrân gorgan.

    Semințele răsar pe morminte ostenite,
    Gândim mereu că-i vis, un fioros blestem de fel.
    Se preling sub ceruri păsări rătăcite,
    Cu patimă-mpietrită tu-nchină-te la El.

    Aș vrea să mă-ntorc copil pierdut să plâng,
    Aceeași penitență grea-n Județul Pâinii,
    Restanțele rămase sub umărul meu stâng,
    Și drumu-adânc săpat în crăpătura mâinii.

    10.12.2010

    Așa cum îți spuneam

    Așa cum îți spuneam s-a adeverit,
    Că-n promisiunea mereu televizată,
    Cetățeanul nostru e gata convertit,
    Și-n sinea lor părinții mor încă o dată.

    Porumbul coborând din pătul pe roți,
    El pe nimic îl vinde la marii mafioți
    Și uită -ca românul- că în plugul lui,
    Sunt dureri de spate și-i truda calului.

    Bietul om și cal, două lumini rotunde,
    În fiecare brazdă pun geamăt și văpăi,
    Semn ceresc de trudă în firile lor blânde,
    Calde stele-s ochii, ori luceferi moi.

    E calul slab, flămând, dar ager în mișcări,
    Sânul blândei mame el îl simte-n nări;
    Sare apoi din gânduri tot mai ostenite,
    Și parcă stropi de cer poartă pe copite.

    Îngenunchează calul, cade apoi și el,
    Privind cu îndoială brăzdarul de oțel,
    Tocit și blestemat a inventa o pâine,
    Risipită dar în comisioane mâine.

    E veche ignoranța de crapă doru-n noi,
    Minciuni televizate primim cotidian,
    Și om, și cal, și trudă, toate-s picurate,
    În arșiță și-n lacrimi în fiecare an.

    Țarina îmbracă o haină de blestem,
    Vise ruginite mor în plină vară,
    Pomii se făcură stâncă legendară
    Și ignoranța-n care ne reconciliem.

    Prin rugă la icoane, Domnul îl aude
    Și îi usucă câmpul în loc să i-l ude,
    Iară conchizând că nu s-a achitat,
    Prin trudă, cetățeanul de vechiul său păcat.

    Răsplata nu-i a fi, nici setea de lumină,
    Doar cântecul din brazdă e legea lui divină.

    12 Decembrie 2010



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5