Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

”Caracal, locul unde nu s-a întâmplat nimic!”

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

”Caracal, locul unde nu s-a întâmplat nimic!”

Primit pentru publicare: 01 Aug. 2019
Autor: Dr. Ionuț ȚENE, Cluj, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 05 Aug. 2019
© Ionuț Țene© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

Tragedia adolescentei Alexandra din Caracal m-a îndurerat profund, eu fiind și tată de fete. Este povestea unei drame cumplite ce vine parcă din romanele lui Kafka, cu toate bâlbele inexplicabile ale autorităților. În realitate, ”republica de la Caracal” nu e un ”stat paralel” de realitatea românească cum încearcă să ne convingă DW, ci România provincială, absconă, absurdă și inconfundabil surprinsă de romanul lui Mihail Sadoveanu scris în 1933: ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic”. Ca și în romanul lui Sadoveanu, transpus genial în 1989 într-o peliculă de film de către regizorul Dan Pița cu titlu: ”Noiembrie, ultimul bal”, interzis de către comuniști pentru aluzia la Congresul XIII, Caracalul este oglinda orașelor periferice sau de provincie românești, a micilor clanuri locale impenetrabile în care modernizarea, deschiderea, empatia umană sau europenizarea nu prea există? Nu întâmplător campania anticorupție s-a desfășurat doar în orașele mari: București, Cluj, Iași, Craiova sau Timișoara și niciodată în provincie, unde clanurile locale fac legea. Mihail Sadoveanu a scris și semnat un roman ”avant la lettre”, care explică în esență situația târgurilor interbelice românești, de fapt de dintotdeauna, mici confrerii ale puterii locale, feudale, ce se complac în corelații sociale dubioase și corupție la toate nivelurile. Târgul moldovenesc descris de Mihail Sadoveanu e un melanj concupiscent între primar, polițist, judecător, negustor, preot, politician și cetățean, unde nu se întâmplă nimic în aparență, în realitate e surprinsă până în măduva societății corupția și combinațiile locale pentru putere și bani între notabilități, care sunt autodistructive și imposibil de spart de puterea centrală de la București. E un fel de ”O scrisoare pierdută” de Caragiale, în care corupția locală este originală și perenă, cu consecințe cancerigene în mentalul colectiv. Răpirea și violarea tinerei de la Caracal de către un monstru masculin cu puseuri de retardat și maniac dezvăluie un oraș prizonier al unei lumi descrise de Mihail Sadoveanu, acum 80 de ani, care nu s-a schimbat în esență nici după intrarea Românei în NATO și UE? Incompetența dispecerului de la 112, a procurorului care a întârziat se pare deliberat descinderea în ”casa ororilor” și a polițiștilor care s-au implicat deprofesionalizat și cu indolență în rezolvarea cazului, nu poate fi înțelească decât în plonjarea în anistoric a orașului de provincie românesc?

Eu m-am născut într-un oraș mic din sudul țării, similar ca și Caracalul unde absolut toată lumea se cunoștea.În orașele mici există o bursă a zvonurilor, toți știu tot despre toți.  De aceea este de necrezut că un monstru ca Dincă, care avea antecedente clare penale, psihatrice și de violență conjugală să nu fi fost luat în vizorul poliției, jandarmeriei și SRI-ului local. Cine spune altceva minte cu nerușinare. Gh. Dincă, care deja a declarat trei crime de minore era arhicunoscut în oraș pentru problemele sale cu legea, violență și tulburări psihice. Era certat cu vecinii pentru atitudine violentă. Poliția se face că nu vede? Mai mult, individul era implicat într-un dosar DIICOT cu trafic de minore în Italia și pentru livrarea de prospături la soldații de la Deveselu. Avea o răpire la activ din aprilie când a sechestrat-o și violat-o pe Luiza, iar dosarul lâncezea la poliție. De ce? Alexandra cu un curaj nebun, după ce a fost violată și bătută, sună la 112 și, aici, paradoxal intră în malaxorul autorităților locale care parcă dinadins amână descoperirea adolescentei? E un joc ciudat și suspect de întârziere a localizării de către STS care oferă trei adrese greșite. Poliția se face că nu știe care este cartierul Bold din Caracal, un oraș cu câteva case și blocuri la activ, iar culmea incompetenței sau ”complicității” morale, procurorii și polițiștii stau la poarta monstrului să vină ora șase dimineața ca să descindă la adresa unui cunoscut traficant de ființe vii din oraș. Nu cred că polițiștii nu știau trecutul violent al lui Dincă și cu ce s-a ocupat monstrul prin Italia. Sigur că știau? Dar pare în ochii opiniei publice că nu au intervenit ca să se șteargă urmele și să dispară victima? După șase dimineața, poliția intervine după ce și-a făcut somnul de frumusețe violatorul? De aici alte ciudățenii, cu oasele din curte, cu incinerarea unui trup uman într-un butoi. Șeful crematorului din București a explicat clar că un trup e ars în trei ore la 1400 de grade, ceea ce era imposibil în curtea lui Dincă. Ciudățeniile continuă cu zeci de polițiști cu burțile din dotare plimbându-se pe malul unui lac, al Dunării sau Oltului să caute presupusele cadavre după spusele dezaxatului, care și-a obținut avizul psihologic să șofeze deși a fost la psihiatrie internat de 10 ori. Cine i-a dat avizul pentru carnetul de șofer. Mafia locală? Să nu mai existe în România anchetatori care să interogheze cum trebuie și corect un criminal pedofil? Să se lase duși de nas polițiștii de un criminal ca niște elevi debutanți la Câmpina? Nu prea cred. Pare totul o perdea de fum ca să scape adevărații infractori din rețeaua de trafic de carne vie, chiar cu complicitatea unor notabilități locale? Culmea absurdului l-a atins șeful DIICOT venit special de la București ca să spună că ziariștii au luat imaginile de pe camerele stradale înaintea agenților săi subordonați, fapt ironizat pe bună dreptate de către jurnaliștii de la conferința de presă. Totul pare cusut cu ață albă. Nu cred că Dincă a fost singur. Pare sigur că activitatea acestuia a fost bine cunoscută de poliția și serviciile speciale locale? El pare să fie un pion dintr-o rețea transfrontalieră de crimă organizată protejat de către mafia de stat? Când a fost arestat nu i-a venit să creadă. Se știa atât de protejat de mahări încât nu credea că o să i se înfunde de la mesajul Alexandrei? Atunci a intrat Dincă în rolul celui care e ”tulbure”, nu mai ține minte ce a făcut și a mințit deliberat poliția, iar aceasta pare că s-a lăsat dinadins păcălită. S-a dorit acoperirea urmelor unei mafii locale monstruoase? Urmează să se sinucidă? Este Caracalul un fel de târgul lui Sadovenu, ”locul unde nu s-a întâmplat nimic”? Există o frăție a corupției la Caracal, de care oamenii le e teamă să vorbească deschis? Nu întâmplător au fost demiși șefii poliției locale și prefectul că au închis ochii la acest tip de trafic cu fete? DIICOT București a preluat cazul pentru că nu mai are încredere în poliția locală și județeană? Din păcate, istoricul Marius Oprea are dreptate când afirmă că serviciile speciale slujesc șefii, nu cetățeanul plătitor de taxe. Mentalitatea trebuie schimbată. Polițistul și sereistul trebuie să fie în slujba cetățenilor români, nu a unor politicieni trecători. Cazul nu trebuie politizat pe un partid sau altul, ci e o criză de sistem.

În povestea cu monstrul care a acționat ani de zile singur ca să violeze, ucidă și să traficheze fete într-un orășel fără să fie prins, nu mai crede nimeni. Cum se împărțeau banii unor mahări ca să fie acoperite fărădelegile? Sunt întrebări de la care nu am primit niciun răspuns de la autoritățile statului. Să fie frica de a afla aliații NATO, că lângă Deveselu care vrea să doboare rachetele rusești pe hârtie, STS și poliția nu sunt în stare să identifice o adresă și să aresteze un infractor. S-au poate sunt implicate forțe atât de mari încât statutul nostru destul de subcolonial nu ne permite decât să jucăm un teatru ieftin cu polițiști alergând de colo colo pe malul Oltului, pe lângă cadavrul unei fete eroine nevinovate și a unei familii lovite de destin? Mentalitatea provincială a clanurilor locale surprinsă de Sadoveanu nu a murit în România de azi.  Alexandru Cumpănașu și Adriana Săftoiu în declarațiile de presă au lăsat să se înțeleagă că monstrul Dincă era doar un pion într-o rețea foarte puternică, de care toată lumea pare să se teamă. De ce? Să nu mai fie statul român stăpân pe propriile instituții, iar românii să-și piardă încrederea în autorități, pentru ca statul să fie preluat de alte interese? A ajuns crima organizată în România la putere ca în Mexic? Azi, România are imaginea unui stat eșuat, cu vinovății politice transpartinice din 1990, pregătit să fie resetat. În interesul românilor? Oare?



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5