Defilarea campionilor readuse în capitală mândria de a fi bucureștean. După terminarea defilării sportivilor, mii de bucureșteni își petrecură a doua parte a zilei la terase, în parcuri sau în grădini de spectacole. Orașul se trezi la viațâ. Oamenii erau bucuroși că au trecut cu bine peste pandemia de covid. Totul revenea la normal. Doamna Primar hotărî ca înmânarea diplomelor de cetățean de onoare al Bucureștiului să se facă în sala mare a Teatrului Național, însoțită de un spectacol de gală. Această decizie nu prea fu pe placul celor trei prieteni, Rodion, Pedro și Antonio. Erau nerăbdători să se termine cu festivismul și să se apuce serios de antrenamente. Europenele de atletism erau peste câteva luni. Sportivii lui Rodion aveau de apărat câteva recorduri europene. Cei trei absolvenți de IEFS se gândeau serios să renunțe la criosaune. Li se părea ineficient, iar rezultatele deseori  erau întâmplătoare. Au luat lângă ei doi nutriționiști  pentru a asigura o alimentație corectă. Terapia prin frig nu mai intra în planurile de viitor ale antrenorilor uniți într-o adevărată familie. Urmau să se despartă după cel puțin zece ani, dacă proiectul lor de performanță va eșua. Aveau create condiții pentru toate ramurile atletismului. Soțiile, una mai frumoasă ca alta, se implicară și ele în munca soților. Erau la fel de pasionate și au cerut sprijinul pentru crearea unui club de atletism exclusiv pentru fete, cu selecție de la vârste mici. În aer parcă plutea o chemare la performanță.

        Singurul nor de vreme rea fu împrăștiat de poliția locală . Aceasta primise ordin să cerceteze ce s-a întâmplat la Pădurea Băneasa în timpul maratonului. După scotocirea în amănunt a pădurii, polițiștii au ajuns la concluzia că de fapt nu s-a întâmplat nimic. Au fost lansate holograme, cu știrea lui Rodion și a prietenilor săi pentru a crea un suspans și a da evenimentului o notă de interes public, făcând să se vorbească despre sport multe zile după căderea cortinei.

             Cei trei priteni și frumoasele lor soții hotărâră să-și petreacă seara la o locație ospitalieră retrasă, aproape de Lacul Morii. Cinstea de a achita nota de plată revenea lui Rodion, care oricum era gazdă. Petrecerea era în toi, când mobilul lui Rodi sună lung și strident, spărgând liniștea locului.Răspunse alene fără prea mare chef de vorbă.
– Alo! Domnul profesor Rodion?
-În persoană! Cu cine am onoarea?
– Colonel Bobocea, de la Poliția Capitalei.
– Cu ce vă pot fi de folos? Am trecut cunva pe verde și e interzis?
– Domnule profesor! Vă rog puțin respect!
– Ierați-mă! Sunt la o agapă cu prietenii. Ce trebuie să fac?
– Să  veniți urgent la Poliția Sectorului 1. Se pare că l-am prins pe cel care a vrut să vă omoare. Nu recunoaște nimic. E nevoie de mărturia dumneavoastră.
– Am înțeles. Chem un taxi și vin imediat.
– Dați-mi vă rog locația și un echipaj al nostru vine să vă ia.
– Lacul Morii 452. Mulțumesc! Aștept.
-Dragi prieteni, voi da nas în nas cu cel care a încercat să mă omoare. Dacă rămân singur cu el , i-aplic copita măgarului, pe care am învățat-o de la Pedro. Am verificat-o în noaptea când în Cișmigiu a încercat să-mi violeze iubita, soția aici de față.-
– Parcă te văd,Rodi; făcând un salt și aruncând piciorul în gâtul vagabondului. Puteai să-l omori.
– Să nu exagerăm!
-În seara aceea am știut că vei fi pentru toată viața iubitul meu.

          Se auzi un claxon și o dubă neagră opri pe alee. Rodion se ridică și promise amicilor să revină repede.
Duba în misiune se strecură lent prin gropile aleii principale,intrând în traficul rarefiat de pe Splaiul Ghica.

VASILE LEFTER