Caragiale. La un secol de tăcere…

Motto: I.L. Caragiale, despre artă: “A crea: a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţă care se diferenţiază într-un chip absolut hotărît de tot ce nu este ea. Această putere, în cazul artistului, o numim talent. Talentul este deci puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea ce o au toţi”.

… Este anul Caragiale. Două mii şi o duzină!
Unică aniversare! Nu e una… de rutină.
… Iarăşi vom avea alegeri. Cam la fel ca altădată.
S-au schimbat doar candidaţii. Cu imaginea curată!
Urne, voturi, artificii, salve, focuri de Bengal…
(Mai lipseşte… nenea Iancu! Ca patron… electoral!)
… A trecut un veac. În capăt. De tăceri. Şi de regrete.
Îi privesc atent portretul. O icoană pe perete.
Unii… “delicat, sensibil”. Alţii… “hâtru, pus pe harţă”…
Mi-a marcat copilăria. L-am citit din scoarţă-n scoarţă.
Cu prefix… de prin Elada! Să vorbim de (Cara)giale.
… Cerul şi lumina zilei. Dâmboviţa. Haimanale.
Descendent al unui…Ştefan. (În Moldova, nume mare.)
Strâns legat de Eminescu. Două genii exemplare!
… Dramaturg. Poet. Director. Pamfletar şi nuvelist.
Unul dintre “greii” noştri. Scriitor şi jurnalist .
Teatru. (Comedie. Dramă). Povestiri şi poezii.
Jurnalism. Momente. Schiţe. Şi nuvele. Parodii.
“Biciul” multelor moravuri. Pomenit pe mărci poştale.
Car şi Policar. Un… ghimpe. Pe frontoane de jurnale.
Fondator. Modernei scene. Distins critic…realist.
Aparent contradictoriu. Delicat şi polemist.
… Maiorescu. Junimismul. (Pus în “forme fără fond”).
Teorie. Socială. Rădăcini. Pe mapamond.
…Bun “causeur”. Aparte farmec. Cu sclipiri. Inteligent.
Un total imprevizil. Infernal temperament!
Diamantul şi… arama. Amalgam. Inel ducal.
Nu puţini au spus aceasta. Om-artist. Complex. Dual.
Două părţi.”Amestecate”. Legendarul… Minotaur!
Naturală. Simbioză. Fosforul devine… aur!
…Zeflemist, acid. Zic unii. Un…Cănuţă, om sucit.
Deseori. Ieşiri la rampă. Intriga(n)t. Nemulţumit.
Comparaţii? Nu suportă. Bard-actor. Fără egal.
Şlefuit. Profund. “Pecete”? Umorist. Sentimental.
Ipostaze? Cu duiumul! De o parte. Sau de alta.
Viu subiect precum… trecutul cavalerilor de Malta!
…Moftul…românesc. «Tiparul». Cu detalii…extrafine!
Admirabile clişee. Le-a surprins atât de bine!
… Comicul. De situaţii. De limbaj. Sau… caracterul!
… Ironia… Turnul Babel! Vârful ei atinge cerul!
… «Stânga». «Dreapta». Creştinismul. Trei oglinzi. Introspective.
Cu nuanţe. Şi trimiteri. Temă. Stil. Şi… perspective!
… Persiflarea. Ca o armă. Cu un spirit anecdotic.
Şi talent. De greu calibru.Unii l-ar numi exotic.
Corectorul. De moravuri. Într-o lume în derivă.
Misiune. Temerară. Sinucidere… fictivă.
Inspiraţie. Nativă. Pamfletar şi umorist.
Interviuri. Reportaje. Redutabil publicist.
Câtă frunză. Câtă iarbă. În reviste. Sau ziare.
Controverse. Şi dispute. Chiar deloc întâmplătoare.
… Legăturile cu Astra. Fundament Unirii Mari.
Publicaţia Românul. Patrioţi şi cărturari.
Goga. Eftimiu. Şi Vlaicu. Marele aviator.
Iorga. Pop. Coșbuc. Şi Goldiş. Reputatul vorbitor.
………………………………………………………….
… Doi-trei paşi făcuţi ”pe lângă”… Revenim la “cestiune”!
Opera. Strălucitoare… A pus suflet. Pasiune.
“Peisajele”? Reale! Din secvenţe. De “culoare”.
Tonică. Reverberantă. Sinceră. Consolatoare.
Cu profiluri… conturate. Oameni ce petrec şi cântă.
Criza, banii, viitorul? Prea puţin îi înspăimântă.
Un tipar de om şi viaţă. Cu un râs caragialesc.
Plăsmuiri. Semnificaţii. Şi specificul grotesc.
… În “scrisoarea cea pierdută”, scenele înălţătoare
Amintesc, în urbea noastră… “găşti şi gâşte” literare…
Bravi eroi: monşeri şi dame. Personaje spilcuite.
Cu “spoială de cultură”. Şi “jargoane franţuzite”!
La tot pasul. Valuri-valuri. Te întâmpină noroiul.
…Dandanache. «Paşoptistul»! Cu…răvaşe la «Războiul»!
Umbre vii pe “pânza vremii”. Un decor curat…murdar!
Pete stranii maculează alb peretele de var.
Demagogii.“Caţavencii”. Debitând incoerent.
Lipsa crasă de principii. Un model omniprezent.
Grav tablou apocaliptic. Fonfi, corupţi şi agramaţi.
Nelipsitele lichele. Se visează deputaţi.
Vezi “căpuşele” de-a valma. În oceanul de ridicol.
Banul public. Ca magnetul. Un molipsitor “articol”.
Sinecuri. Averea ţării. Şi dispreţul pentru lege.
Ton la cântec.”Dirijorii”. Cei de sus. Se înţelege.
Schimburi aspre. De cuvinte. Pe scutiri. Şi pe subvenţii.
O cascadă. Un amestec. De păreri. Şi de pretenţii.
Vreţi principii, omenie? Simple… mofturi! Nişte fleacuri!
Pricopseala! Fără muncă! Boală grea. Şi fără leacuri.
… Necuprins este imperiul conştiinţelor pătate…
Mai vorbim despre onoare, despre cinste, demnitate?
La tribună e acelaşi, nu ştiu asta cum se face,
Umbra lui…“Machiavelli”. Plin de… scopuri şi mijloace.
Stâlp şi soare… democratic, diplomat şi vigilent.
…Un luceafăr de lumină răsărit pe firmament!
………………………………………………………………
…La funebra despărţire. Crema vieţii literare.
Lung cortegiu. Nume grele. Fiecare. O valoare.
Delavrancea. Pavelescu. Iosif. Şi Emil Gârleanu.
Moldovan. Densuşianu. Aldea. Cocea. Sadoveanu.
… Primul: “Un român pe podium. Treapta lui? Cea mai înaltă.
Un condei. În mâna dreaptă. Şi o torţă. În cealaltă.”
… Ultimul. Frumoase vorbe: “Dungă pe un cer albastru.
A rămas deasupra noastră… Ne va fi mereu un astru”.
… Schimb de capete cu…Lenin. Numai soclul s-a păstrat.
Bun subiect de anecdote. Cât o fi adevărat?
Personalităţi marcante! Nota bene! Amândouă!
Monştri sacri! De legendă. Creatori de lume nouă.
……………………………………………………………….
…Explorând cărări virgine, ne-am uitat înaintaşii,
Depăşiţi. (Vetuşti. Arhaici.)…Praful le ascunde paşii…
Rar de tot…O zi festivă, două rânduri, o coroană.
Invitaţi… din lumea bună! Premii date… pe sprânceană!
Ne tot învârtim…în «cercuri» şi mimăm literatura.
Vorbe mari, la cât încape! Că doar… nu ne doare gura!
După obiceiul nostru. De când… Decebal şi dacii.
Nu putem vedea pădurea. Când în faţă stau copacii!

Dorel Mihai Gaftoneanu, februarie 2012