Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Cartea botoșăneană. Romulus Ungureanu, cu o treaptă mai sus

Romulus Ungureanu,
cu o treaptă mai sus

 

Nu glumesc!
Romică Ungureanu, pe numele de poet Romulus, în al patrulea volum de poezii, ne dovedește hărnicie. Nu că așa a dobândit deprinderea în familie, la casa părintească, ci pentru că talentul, ca har de la Dumnezeu, nu-l lasă în pace. Dorina Rodu, în prefața cărții de debut ,,Alături de rimă”, Botoșani: Agata – 2019, a remarcat că R. Ungureanu ,,pășește cu dreptul pe importantul piedestal al poeziei botoșănene”, intuind că avem de-a face cu o poezie angajantă social, ,,o atitudine în fața tuturor nedreptăților, din viața zilnică a românului care încearcă mereu să-și contureze o realitate mai blândă, mai justă și mai demnă.”.

Și în această carte, intitulată sugestiv ,,O treaptă mai sus”, Botoșani: Arena cărții – 2020, o clasificare a valorii creației domniei sale, Romulus Ungureanu ,,Cu versuri acide, sau mai puțin acide, nostalgice, profunde, (…) aduce în fața cititorilor o perspectivă proaspătă cu o esență bine închegată în contemporaneitatea literaturii botoșănene, (…), o inițiativă de combatere a injustițiilor care există, în societatea românească.” (Dorina Rodu).

Un poet ,,în uniforma ordinii”, o referință a mea ,,La a doua carte”, Botoșani: Arena Cărții – 2019, constat că, nici în a patra carte, nu-și abandonează implicarea în mediul social: /,,De existența slabă/ A celor dimprejur,/ Părerea mea e oarbă,/ Evaluez cam dur./ (…)/ În pomul remușcării/ Zăresc oglinda mea,/ Din vremea disperării/ A mai rămas ceva. (…). Mereu, autorul este la fel de necăjit, chiar peste măsură, de ceea ce vede în jurul său, ”amărăciuni cu greu de depășit”, dar mai crede și mai speră că vor veni și alte vremuri care să-i aline sufletul, ”Apoi de mă împinge/ Să cad a rostogol,/ Penița va prelinge/ Din sufletul meu gol.” (poezia, Letargie).

Descoperim și ceea ce se numește distanțare socială, un concept discriminatoriu elitisto-fascist ,,Ion ce încă gâfâia,/ Rămase iarăși slugă,/ Și Gheorghe se mândrea/ Că-i șef iar peste slugă./” și de aici, nu departe de ,,cântul de ciocârlii/ care/ își trage sufletul în văzduhul amputatelor câmpii/ și cucul se sfiește/ în crângul defrișat/ a ne da vestea unui timp calmat/. Pandemia este folosită că paravan de a stăpâni gloata, pe cei mulți, de a risipi speranța unei asocieri în lupta pentru dreptate, ”din cuibul cocostârcilor/ tainicii călători/ hapsânii patogeni/ i-au izgonit perechea/ cică e nevoie de distanțarea socială/ o manevră mondială/ un fitil segregaționist/ cocorii nu vor mai fi trei/ când se vor întoarce/ iar șirul lor nu va mai prinde viață/ văzduhul călător va fi întunecat de o sterilă toamnă/ semn al unui germicid cârmuit/ un scont diletant, neo-dictatorial.” (l-am citat pe J.Tristea).

Am zis despre fața tristă a mesajului acestei cărți, dar aceasta nu însemnă că nu întâlnim și versuri sensibile, inspirate de sentimentul de dragoste, pe care poetul îl trăiește, pentru că și el este un ,,omenesc firesc”. Poeziile de dragoste, după cum și celelalte sunt precedate de câte un motto , o reflecție aparținătoare, sieși: În tinerețe nu ai timp pentru ziua de mâine… apoi, la bătrânețe, nu ai timp și pentru ziua de ieri./ Dragostea adevărată nu se trăiește niciodată/ Sentimentele se caută reciproc totdeauna/ Roșeața din obraji e de la febra inimii./ Prin lumina din ochii copiilor, mâine vom străluci.

Una peste alta, e nevoie de a răsfoi cu dorința de lectură această minunată carte, pentru a ne da seama de valoarea creației talentatului scriitoricesc, de-acum al consacratului poet, Romulus Ungureanu, care are în față încă mult timp de a ajunge din urmă pe neuitații artiști literați ai acestor meleaguri moldave.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. De fiecare data impozant si suculent! Multumesc pentru clipele imbucuratoare…

    Obs.:”…neu(i)tatii artisti…”->ultima fraza 😉

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5