Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cartea botoșăneană
Teodor Epure, Frânturi de cer -poezii-, Botoșani: Arena Cărții – 2020

 Primit pentru publicare: 06 Nov. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 07 Nov. 2020
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul

„Nici un om nu are dreptul la respectul celorlalți pentru altfel de bogății, decât cele ale talentelor sale.”
P.B. Sheley

Cu un motto de 0 puternică sugestie se deschide cartea profesorului Teodor Epure – prozator, poet, monografist -,
Frânturi de cer -poezii-, Botoșani: Arena Cărții – 2020, director – Dorina Rodu. Redactor de carte, Dorina Rodu, care a semnat și prefața sub titlul ,,Din profunzimea eului poetic – Frânturi de cer”. Culegerea textului, Andreea Ursache. Coperta, grafica și execuția aparțin Dorinei Rodu.
După cum ne-a obișnuit, poetul, Teodor Epure, împletește poezia clasică cu cea modernă în stilul său original. (Dorina Rodu).

Mai presus – Adevărul

Este titlul cuvântului de început, câteva considerente ale autorului, care înnobilează mesajul descifrat al conținutului cărții:

Totdeauna am respectat orice gând scris care
mi-a părut rezultatul unui efort de gândire curat ce ambiționează aflarea și impunerea adevărului. Totdeauna am fost paznic credincios al adevărului, nu l-am ascuns niciodată și nu l-am falsificat. Marea mea obsesie a fost să recunosc adevărul și să-l păstrez în memorie și pe cât posibil să-l strig. De aceea m-am documentat cu multă îndârjire și am dorit să cunosc un fenomen în toate amănuntele lui, m-am preocupat să cunosc realitățile sociale și psihologice pe care mi le-a oferit satul în care m-am născut și unde am răspândit știință de carte aproape o jumătate de veac. Am încercat să mă concentrez asupra unor psihologii deosebite care să-mi solicite energia și toată priceperea. Marin Preda scria undeva „dacă reușești să redai o fațetă a adevărului înseamnă că ai spus adevărul întreg”.

Locurile, iarba, pietrele, florile, oamenii acestor locuri, faptele lor sunt limbaje ale adevărului, de aceea am fost atent la pulsul istoriei și am apărat prin poeziile mele adevărul. Am cunoscut țăranul în suferință, omul durerii în pragul singurătății, am iubit acest țăran al satului natal.

N-am scris versuri cu gândul că m-ar lua cineva în seamă, n-am urmărit să mă acopăr cu onoruri, am scris din dragoste, am scris că-mi place să scriu și apoi să citesc ceam scris.

Un poet adevărat e acela ce rămâne în fața timpului. Versurile vin singure, izvorâte din conștiință curată, ele par a avea capacitatea de a alunga necazurile. Oricât de obosit eram după munca de toate zilele, dacă ființa mea clocotea ca un vulcan, am așternut pe hârtie gândurile mele, demonstrând dragostea de glie, de flori, de satul meu natal. Mi-am respectat obârșia, matca limbii române, iubesc viitorul patriei mele și n-aș schimba timpul în care exist cu alt timp aurit. Se spune pe drept că scrie cel care are ceva de spus. Eu scriu pentru a arăta adevărul despre mine, despre satul meu, despre lume în general.

Dacă te-ai plictisit îndeajuns, iubite cititorule, vina este a acelora care m-au văzut poet. Cititorule, ai dreptul să judeci dacă am scris într-o limbă curată românească, căci limba este nemuritoare și inexpugnabilă cu fortărețele ei voronețene, cu muzicile ei secrete, cu neasemuitele ei culori. De aceea, rugămintea mea este ca toți dascălii de limbă română să vorbească corect această limbă, s-o scrie corect, învățându-i și pe alții s-o facă, căci una e să vorbești și să te înțelegi într-o limbă și alta s-o stăpânești cu toate fluiditățile și subtilitățile ei, în toate nuanțele, capcanele, tainele și miracolul ei. Și asta cere trudă, perseverență.(…).
Autor,Prof. Teodor EPURE