ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 06 Aug. 2018
Cronică literară de Marin IFRIM
Publicat: 08 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Cărți deosebite (3)

”Țară, țarină, tărâm râvnit” de Ioana Ilie

 În aceste prezentări succinte nu vreau să amestec lucrurile. Tot zic, de ani și ani, că, în literatură, e loc pentru toți. Pentru toți care scriu sub semnul creației. Suntem în secolul XXI și, de multe ori, observ inapentența unor critici pentru literatura feminină. Nu e vorba de discriminare, ci de trecutl în care femeia era doar casnică. În literatura noastră, în clipa de față, cele mai frumoase poezii le scriu femeile. Pot da zeci de exemple. Ana Blandiana a devenit o amintire, ca și Constanța Buzea, Florența Albu etc. Viața (literară) merge mai departe. Acum avem în fața ochilor altceva de văzut, ceva ce sistemul trecut nu putea promova, pentru că Gogu Rădulescu deja împărțea gloria cu mintea sa triunghiulară. Avem poetese bune de tradus în limbile de circulație. Listă scurtă: Victoria Milescu, Florina Zaharia, Daniela Șontică, Mihaela Roxana Boboc, Carmen Tania Grigore, Gina Zaharia, Mihaela Meravei etc. Nu fac aici istorie sau critică literară. Scriu despre ce știu, despre ce am citit. Sincer să fiu nu am ajuns să admir cărțile pornoliterare ale unora precum Ioan Băiețică et. Comp. Am citit doar cronicile publicate, referitoare la aceste cărți cu vagin pe post de pubelă și mi-am văzut de treburile de zi cu cu zi. Literatura feminină trebuie, zic (și) eu, să arate ca un fel de simbol al (re)nașterii. Sunt multe de spus. De curând, am primit un volum intitulat oarecum ”desuet” : ”Țară, țarină, tărâm râvnit”, semnat de Ioana Ilie, apărut la Ed. „Metamorfossi” din Slobozia, locul în care sălășuiește unul din marii poeți ai României: Șerban Codrin! Ce să zic ca să fiu corect. Cartea doamnei Ioana Ilie conține versuri, în principiu, dar și concret, versuri care cândva erau considerate patriotice. O femeie nu trebuie atinsă nici măcar cu o floare, darmite cu niște obsevații critice care nu-și au rostul. Citez: ”Unde-i frăția, unde-i umanul?/Unde-i morala, unde-i firescul?/Primează doar banul, puterea,/Plăcerea bolnavă de trup./Omul trăiește mai mult buimac./Țipă golul din om, se simte vidul în jur!/Omul a jucat, joacă un rol!/Dar scena prea veche, s-a putrezit./Scârțâind zgomotos sub piciare,/Omul de azi, decăzut sub propria mizerie!” Cartea Ioanei Ilie e mult mai complexă. Găsesc în versurile sale nuanțe de patriotism onest, autoarea scriind poeme ca și cum ar legăna un copil drag.