Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

  Cărţile de patrimoniu ale Botoşanilor:
                      ,,Poetica zborului…  sau vase poetice comunicante”

Primit pentru publicare: 23 Mai 2020
Autor: Gheorghe MEDIAN,
Publicat: 24 Mai  2020
© Gheorghe Median, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

  Cărţile de patrimoniu ale Botoşanilor:
,,Poetica zborului …  sau vase poetice comunicante”

Am primit în urmă cu câteva zile, în dar, un volum de versuri. Nu este primul dar de acest fel pe care – l primesc, dată fiind prietenia care mă leagă de mulţi dintre scriitorii şi poeţii botoşăneni, dar acesta este mai mult decât o carte, este şi nu am nicio reţinere să o spun, o adevărată bijuterie. O bijuterie atât după felul cum arată, cât şi după ceea ce cuprine între coperţile sale. 

Volumul, intitulat ,,Poetica zborului … sau Vase poetice comunicante”,  din cadrul colecţiei ,,Regal de Poezie”,  a apărut, recent,  la Editura ,,Pim”, din Iaşi, sub egida Asociaţiei Culturale Regal d”Art din Botoşani, al cărei preşedinte este distinsul notar Lili Bobu. 

Încadrat în categoria rarităţilor bibliofile, tipărit într-un număr limitat de exemplare, îmbrăcat în catifea de culoarea florilor de liliac, având pe prima copertă o bijuterie înnobilată cu un cristal Swarovski şi ilustrat excepţional de pictorul Vasile Pintea, volumul propune cititorilor un dialog inedit între doi dintre poeţii reprezentativi ai Botoşanilor de astăzi şi ai liricii româneşti contemporane – Lucia Olaru Nenati şi Victor Teişanu.

Asocierea celor doi poeţi, într-un dialog imaginar, este încă una dintre ideile, absolut originale, prin care domnişoara notar Lili Bobu ni se relevă ca o personalitate nepereche în peisajul cultural botoşănean, un om cult şi de un altruism greu de imaginat în timpurile noastre, pentru care promovarea adevăratelor valori ale culturii româneşti este mai mult decât o datorie. 

Ceea ce Asociaţia Culturală Regal d”Art şi preşedintele acesteia au făcut în ultimii ani pentru cultura românească : cărţile, în ediţii de lux, cuprinzând creaţiile poeţilor basarabeni Grigore Vieru şi Nicolae Dabija, ale Luciei Olaru Nenati şi lui Victor Teişanu, spectacolele eveniment ale căror protagonişti au fost Eugeniu Doga şi Tudor Gheorghe, compact discurile, între care trebuie neaparat remarcat cel care conţine melodii interpretate de Paul Surugiu pe versurile lui Grigore Vieru, excepţionalele ediţii de cărţi poştale ilustrate, cu parfum de epocă, dedicate lui  Mihai Eminescu şi Grigore Vieru, cele ilustrând Bucureştii de altădată realizate după picturile lui Doru Cristian Deliu, sau redând tablourile lui Paul Surugiu şi desigur, volumul de faţă, făcute cu eforturi financiare exclusive, sunt realizări cu care care s-ar putea mândri orice importantă instituţie. Ele aparţin însă, absolut meritoriu, unei asociaţii culturale, a cărei activitate este susţinută de preşedintele său, o personalitate unică în peisajul cultural botoşănean, singurul Mecena pe care acest oraş, atât de plin de cultură, l-a avut vreodată şi unul dintre puţinii, din România de azi.

Volumul ,,Poetica zborului … sau vase poetice comunicante”, a cărui redactare şi concepere, este rodul gândirii domnişoarei notar Lili Bobu, o foarte bună cunoscătoare a celor doi poeţi, în creaţia cărora, a găsit numeroase similitudini, pentru a-i putea pune într-un excepţional   dialog imaginar, pe teme precum dragostea, destinul omului şi nu în ultimul rând, locul şi rostul poetului în lume.

 Motivându – şi opţiunea de a realiza o carte în care să – i pună în dialog pe cei doi poeţi, în prefaţa acesteia, pe care o semnează, Lili Bobu nota: ,, Relaţia de prietenie cu distinşii poeţi Lucia Olaru Nenati şi Victor Teişanu, care mă onorează şi mă înnobilează, având un singur ţel –  adâncirea în spirit, confirmă declaraţiile de iubire ale unor mari cugetători. Ne-au fost hărăzite minunate ceasuri de tihnă ale cuvintelor, descoperind doi oameni născuţi anume să ne uluiască, izvorând continuu şi reinventându – se permanent, creatori hăruiţi care lasă urme, intrând în legendă de fiecare dată altfel, dar mereu constant în genialitatea lor. Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unor inteligenţe arzătoare a zămislit opere originale prin simultaneitatea trăirii şi celebrării actului esenţial. Pentru Domniile Lor scrisul este un viciu, o continuă provocare în atingerea absolutului prin cuvânt, trăind jubilaţia eliberării de remuşcări şi sentimente – culminaţia unui mers lăuntric. Două conştiinţe artistice care îşi continuă devenirea trăindu-şi propriul destin, găsind vieţii rima perfectă, demonstrând că, ,,singurul surâs al tragediei noastre este viaţa”. 

         Parcurgerea celor peste o sută de pagini ale volumului, în care gândul unul poet este continuat de cellalt, atât de aproape ca înţelegere cât şi ca discurs liric, îţi crează impresia că aşişti la un spectacol de operă, cu doi mari artişti, un tenor şi o soprană, el concis şi grav, ea volubilă şi patetică. Armonia pe care o degajă lectura acestui dialog poetic, este desăvârşită, versurile facând dovada faptului că autorii lor sunt stăpâni absoluţi peste cuvinte, adevăraţi maeştrii ai poeziei.

Dialogul imaginar care ni se propune spre lectură, nu putea să nu atingă problema rostul poeţilor în lume, aceştia fiind, în viziunea celor doi,  cei care ,,rostuie hotarul fiindului de nefiind”, ,,Care presimt chiar şi moartea/ Cu o zi mai devreme”, având, ca singur avantaj,  veşnicia.

 În viziunea Luciei Olaru Nenati, ,,Poet, e un om cu mister/Un om pentru care lumea/Cu toate cele lumeşti/Nu-i decât un pretext/Pentru stări sufleteşti”. Poetul, e cel fără de care nimic nu se poate, fără de care nu-ţi poţi recunoaşte sufletul şi în lipsa căruia, lumea este doar o menajerie: ,,Dar vai de lumea care nu mai ştie/ Să-şi recunoască sufletu-n poeţi!/Nu-i lume, dar, ci o menajerie/Plină de şerpi râioşi şi porci mistreţi”.

 Pentru Victor Teişanu, poetul este ,,…un semn de carte/ Rătăcind pe asfaltul încins”, aşteptat de bibliotecă, ,,Târât pe marile bulevarde/ Şi prin piaţa publică/ atârnând însângerat la carul de triumf al poeziei”, cu ,,Mâinile şi gura însângerate” fără ca nimeni să observe ,,Că din ochii închişi îi curg lacrimi”. El este ubicuu, martor al derulării vieţilor contemporanilor săi, alături de care îşi trăieşte şi îşi asumă, propriul destin.

Atenţi la spectacolul lumii, impicaţi ca actanţi în viaţa cetăţii, dar şi observatori a ceea ce se petrece în jurul lor, cei doi poeţi desprind şi transpun în versuri, ceea ce dă sens timpului în care trăiesc. Din mulţimea de teme pe care lumea le-o inspiră, desigur, au ales iubirea, căreia îi dedică cea mai mare parte a versurilor cuprinse în volum, versuri de o profunzime şi armonie desăvârşite.

 Bucuria întâlnirii sufletului pereche, dorinţa de a opri timpul în loc pentru a mai păstra, fie şi pentru o clipă, sentimentul fericirii depline alături de cel drag, pentru care niciun sacrificiu nu este prea mare, comuniunea cu natura în care frunza  şi ramul, apa şi cerul, stânca şi valul se constituie în martori şi confidenţii ai îndrăgostiţilori, exprimate în versuri de o absolută frumuseţe şi muzicalitate, sunt doar câteva dintre elementele care dau substanţă poeziilor cu această temă.

 Dintre poeziile de dragoste cuprinse în volum, ne propunem să redăm două, prima aparţinându-I lui Victor Teişanu, cea de a doua Luciei Olaru Nenati, cu convingerea că acestea, vor constitui un motiv, pentru a căuta şi citi acest inedit, rafinat şi excepţional volum.

Iubirea

În procente mereu inegale
Aidoma picăturilor de ploaie
Pe acoperiş
Şi lacrima
Cu degetele răsfirate,
Gata să-şi părăsească izvorul …
Când oare voi fi puternic
Iubind
Fără nimic la schimb?
*
Cum de te lupţi cu mine – o fărâmă
Făcută dintr-un ciob de nemurire?
Cum de mă verşi ca apa – ntr – o fântână
Când nu-s întregă decât o privire?
Când tu, nemărginirea şi infinitul,
Şi nevisatul stăpâneşti deplin
Şi nu ţi se clinteşte negrăitul
Când soarta mea întregă ţi – o închin?

Atât de mare şi atât de rea,
Că-ţi trebuiesc un stol de temniceri,
Pe rând să-I rostuieşti la uşa mea
Să nu mă bucur mâine nici cât ieri?
Cu ce ţi – s Doamne atât de vinovată
Sau dimpotrivă, de ce m-ai ales
Ca – n lemnul crucii să stau rezemată,
Arând zadarnic, fără de cules?

Volumului ,,Poetica zborului … sau vase poetice comunicante”, celor doi remarcabili poeţi ale căror creaţii le cuprinde, ca şi iniţiatoarei sale, domnişoara notar Lili Bobu li se cuvin cele mai elogioase aprecieri, succintele noastre opinii, fiind departe de realiza, în măsura care se cuvine, acest lucru. Nu putem încheia însă, fără a sublinia că prin această carte, încă odată, Botoşanii şi personalităţile sale sunt puse în cel mai inspirat mod în valoare şi a aduce, mulţumiri domnişoarei notar Lili Bobu, pentru ceea ce a făcut şi face în acest sens.